La Editura Humanitas, în colecţia “Memorii/Jurnale/Călătorii”, va apărea volumul “Castele în Spania” de Petre Sirin. „Te iubesc şi este un lucru nou pentru mine, deoarece niciodată n-am mai iubit în felul acesta… Nu e o pasiune, nu este nici măcar tandreţe, aşa cum am simţit-o pentru unii: e o iubire inteligentă, o întrepătrundere sau, cum ţi-am mai spus-o, o permanentă prezenţă, un soi de har divin care coboară peste mine. Sunt oarecum descumpănit. Am avut îndoieli, mi-a fost chiar teamă: nu mă socoteam demn de o astfel de dragoste. Întotdeauna am resimţit iubirea ca pe ceva turbulent şi dinamic, tinzând fără încetare către o finalitate exterioară şi simplistă. Acum însă, dimpotrivă, e pacea, e abandonarea, deloc sterilă, ci evoluând pe nişte planuri interioare ascendente… S-ar zice că sunt trist… De fapt, sunt numai calm, calm şi fericit.“ (Pierre lui Mihai)
File de jurnal, însemnări răzleţe, pagini de corespondenţă – secvenţe memorialistice legate, ca într-un film, prin comentariul naratorului. În centru, o figură bine cunoscută celor care au citit Jocul cu moartea (Humanitas, 1999): Mihai Rădulescu, promiţătorul muzicolog condamnat într-un proces de moravuri şi afiliat apoi procesului Noica-Pillat, care s-a sinucis în arest. Şi un laimotiv: iubirea lui Pierre pentru Mihai, mai profundă, mai durabilă decât aventura lor erotică. În jurul celor doi, „curtea Spaniei“: cercul de prieteni nevoiţi, într-o vreme în care relaţiile homosexuale erau pedepsite de lege, să-şi trăiască viaţa disimulaţi înapoia unei metafore.
În aşteptarea jurnalului inedit al lui Ion Negoiţescu, Castele în Spania este prima evocare din interior a ceea ce presa a numit „elita gay din România” din anii postbelici.
PETRE SIRIN s-a născut la 29 mai 1926 la Chişinău, ca unic fiu al unui polonez din Odessa, Anatolie Petrovici Hrşanovschi, şi al unei ucrainence din Kiev, Xenia Zaharovna (n. Oppocov). Tatăl său, grafician talentat, îşi aduce familia în capitala României, devenind aici colaboratorul mai tuturor editurilor din epocă şi ilustratorul „de casă” al Editurii Hertz; la Editura Didactică şi Pedagogică va lucra peste 40 de ani, până la sfârşitul vieţii. Petre studiază la Liceul „Matei Basarab”, apoi este admis la Institutul Francez din Bucureşti. Îl are ca mentor spiritual pe Roland Barthes, de care îl va lega o mare amiciţie. Între 1946 şi 1951 urmează cursurile Facultăţii de Istorie, fiind repartizat după aceea într-o şcoală bucureşteană, unde funcţionează trei ani ca profesor. În 1952 dă examenele de admitere la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” şi intră la secţia Regie de film. La absolvire este repartizat la Studioul „Al. Sahia”, unde regizează unul-două filme de scurtmetraj pe an şi îşi dedică restul timpului lucrărilor literare de sertar. În 1979 se retrage la Bran. Până la pensionare (1986), va conduce Catedra de artă teatrală şi cinematografică a Şcolii Populare de Artă din Braşov. Moare pe 2 aprilie 2003, la Bran.
Filmografie (selecţie): Cetatea Neamţului, 1958; Ceramica, artă milenară, 1960; Secretul unui tablou, 1961; Letopiseţul de piatră al Dobrogei, 1962; Geme şi camee, Comoara, 1963; Casa-cetate, 1964; Tradiţii maramureşene, 1966; Costumul de ceremonie românesc, 1967; Ultima primăvară la Ada-Kaleh, 1968; Nicolae Iorga, 1969; Arhitectura feudală românească, 1970; Triptic bizantin, 1970; Carpaţii Orientali, 1971; Străbunii, 1972; Cultura dacilor, 1972; Pictorul Stoenescu, 1973; Alba Iulia 2000, 1975; Vlad Ţepeş, 1976; Caietele de front ale lui Nicolae Grigorescu, 1977; Academician Radu Vulpe, 1978; Marile răscoale din Antichitate, 1979; În slujba neamului – Sextil Puşcariu, 1979.
Literatură nepublicată: Aproapele nostru, Barbă-Albastră (roman istoric); Cariera lui Doris Gray (parafrază după Portretul lui Dorian Gray); Regele va muri astă-seară (piesă de teatru); un roman-fluviu despre istoria spaţiului Ucraina-Basarabia-România între 1860 şi 1990.
Cartea de faţă fusese proiectată de autor în două volume, primul fiind o culegere de texte memorialistice scrise de Mihai Rădulescu. Aceste texte au apărut într-o ediţie intitulată Jocul cu moartea, îngrijită de fratele autoru lui, Dan Rădulescu (Humanitas, 1999).
