Scriitorul şi criticul literar Emil Lungeanu, secretar general de redacţie al revistei „Literatorul” şi coordonatorul cenaclului literar omonim, a trimis pe adresa redacţiei AgenţiadeCarte.ro un text despre romanul „Storcătorul de cuvinte” de Ştefan Dorgoşan, a zecea carte din „Clanul Călae”. Redăm textul integral:
“M-am obişnuit să-l citesc pe Ştefan Dorgoşan ca pe un artist sensibil al literei şi al imaginii. Optica lui se sprijină pe unghiurile fireşti ale vieţii, fără distorsiuni parabolice şi spaţii minimale, iar romanele adunate până acum ilustrează foarte bine ce înseamnă un prozator de categorie grea, meşter de construcţii masive puse abil la cale în vaste şantiere. Autorul modelează o lume dezvoltând-o mereu şi transportând-o de la un roman la altul, în acelaşi chip în care procedează şi un D. R. Popescu, un univers cu istorie proprie, închis, autoreproductibil şi suficient sieşi, reciclat într-un lung şir de avataruri, abundând de personaje, întâmplări şi schimbări de perspectivă. Complicata lui schelărie începe să se limpezească treptat doar dacă reuşeşti să ţii pasul cu evoluţia ansamblului epic, întrucât Clanul Călae este o saga în toată regula şi un generic extrem de distinctiv ca reper literar. O saga scrisă din pagini de viaţă autentice, generaţie după generaţie, de membrii aceluiaşi neam, cu o actualitate reliefată parcă înadins pentru a da replică celor ce spun că romanul ţărănesc nu-şi mai găseşte rostul, că paradigma moromeţiană s-ar fi consumat odată cu Marin Preda. De altfel, atunci când e vorba de proză de asemenea anvergură, ar fi şi greu de conceput să le născoceşti pur şi simplu într-un birou sau la iarbă verde.
Cu Storcătorul de cuvinte, cea mai recentă piesă adăugată acestui laborios domino, seria Clanului Călae a ajuns, iată, la a zecea carte. Titlul ar putea trece drept pretenţios, dar adevărul e că el îşi găseşte acoperire. Prea mulţi se sperie de titluri pretinzând romancierilor alegeri nelivreşti şi cuminţi, ca şi cum ceea ce face un roman memorabil ar fi coperta. Or, Ştefan Dorgoşan nu poate fi reductibil la o carte sau alta. Definitoriu pentru acest autor de mare calibru rămâne tocmai arta agregării. Sunt fapte şi ctitorii din vremea de acută actualitate a lui Ştefan-vodă Dorgoşan.
După Ascensiunea, Camera roşie cu dragoste, apoi Sfinţii şi Cazarma Malamoc, cu Storcătorul de cuvinte autorul „Clanului Călae” vine să întregească un „decalog” propriu rafinat închegat, a cărui diversitate este controlată încât să nu aducă ştirbire necesarei continuităţi epice.”
Emil Lungeanu
