Joi, 14 februarie 2013, ora 18.00, ICR Budapesta inaugurează la sediul său un program nou, „Serile de literatură”, dedicând această primă ediţie scriitorului Sándor Zsigmond Papp. Romanul „Vieţi mărunte”, semnat de Sándor Zsigmond Papp şi apărut recent în colecţia „Biblioteca Polirom. Proză XXI” , în traducerea lui Marius Tabacu, va fi prezentat publicului din Budapesta. Alături de autor, la masa rotundă organizată la sediul Institutului va fi invitat să participe şi redactorul cărţii în limba maghiară, Matyas Dunajcsik de la editura Libri (publicată în 2011 în Ungaria cu titlul original Semmi kis életek). Se vor mai alătura acestora reprezentanţi ai mediului academic, studenţi, scriitori, jurnalişti şi alţi iubitori de literatură.
Într-un oraş fictiv, locuitorii – români, maghiari şi germani, adunaţi cu toţii sub umbrela imperativelor dictate de vremurile în care s-a întâmplat să se nască – trăiesc sub teroarea istoriei: de la nesiguranţa din anii de după sfârşitul războiului, până la căderea comunismului şi începuturile unei vieţi noi, de care oamenii ar fi gata să se bucure, dacă ar reuşi să vadă dincolo de harababura iscată. Personajul principal al romanului este, neaşteptat, un apartament, 24, de la etajul al doilea, de pe strada Străduinţei, numărul 79. Apartamentul îşi schimbă locatarii cu indiferenţa cenuşiului reavăn, îmbibat pentru totdeauna în pereţi: un delator sinucigaş, un ştab de partid scăpătat, un torţionar pe care schimbarea de regim nu-l împiedică să-şi vadă de-ale lui, cum ştie el mai bine.
„Una dintre calităţile esenţiale ale romanului este dorinţa şugubeaţă şi capricioasă de a povesti, prin care cititorul simte nemijlocit atmosfera îmbîcsită a arşiţei oraşului, inspiră mirosul sarmalelor, care năpădeşte toate cotloanele clădirii, se lasă ademenit de sfârcurile întărite sub bluze sau îşi simte tălpile spintecate de noroiul pietrificat.” (Irodalmi Jelen)
„Dacă ne imaginăm fericirea ca pe un lac, cum poate ea să încapă mai târziu într-un păhărel de palincă? Dar nu mai are nici o importanţă. E o înşelătorie delicată şi inevitabilă a vieţii, care nu poate fi nici măsurată, nici cântărită, pentru că nu există o unitate de măsură acceptabilă, e doar plină de taine, de mii şi mii de nuanţe ale întunericului.” (Sándor Zsigmond Papp)
