Marți, 5 februarie 2013, în mansarda Librăriei Bastilia din București, a avut loc lansarea celui mai recent volum semnat Denisa Pișcu, ”Sunt încă tânără”, editura Tracus Arte, 2012. Evenimentul a avut loc între prieteni, iubitori ai poeziei tinerei autoare, despre ea și recentul său volum vorbind scriitorii Claudiu Komartin, Felix Nicolau și Cosmin Perța.
Cosmin Perţa: „Sunt încă tânără e o carte pe care Denisa ne-a dat-o spre publicare la Tracus Arte şi îi mulţumesc pentru asta, pentru că este o carte foarte bună, o carte care, zic eu, nu are cum să nu îţi placă. În primul rând pentru că seamănă foarte tare cu autorul ei. Când te uiţi la Denisa eşti pur şi simplu cucerit de simplitatea şi candoarea cu care te priveşte. Denisa scrie în acest volum mai mult o poezie de notaţie dar nu minimalistă, pentru că atinge teme grele, profunde. Avem două părţi, două cicluri de poeme. Prima parte este cea luminoasă, o poezie a naşterii, a însărcinării, o poezie care conştientizează frumuseţea vieţii care stă să se nască din tine, apoi conştientizarea propriei vieţi (sunt încă tânără) şi conştientizarea din afară, a lumii care poate să fie bună.
O altă trăsătură este o doză foarte fină, oricum tot discursul este unul de fineţe, de erotism devisceralizat, un erotism nu de suprafaţă, dar care nu are nimic carnal în el, care are rolul doar de a seduce.
În cealaltă parte avem un ciclu traumatizant, care se apropie mai mult de memento mori decât de carpe diem. Simplitate, nu stilistică, ci de transmitere a mesajului, de directeţe a mesajului. O poezie foarte naturală, ca şi Denisa, care atinge foarte repede şi foarte profund chiar şi cititorul avizat, dar poate fi citită de orice fel de cititor.
Cred foarte tare în cartea asta şi în viitorul poeziei Denisei şi mă bucur foarte mult că a reuşit să sintetizeze tema aceasta a naşterii. E o temă pe care cei de generaţia noastră au încercat să o atingă. Nu e deloc uşor.”
Claudiu Komartin: ”Denisa reuşeşte, printr-o expresie aproape mereu limitată, cât mai minimală, să spunem, un surplus de text spre cititor. Dacă e să găsesc un model sau un reprer precis, dar este imprecis, în ce s-a făcut mai înainte, şi nu vreau să mă refer la poezia optzecistă, e acel ultim Bacovia, care a părut un poet obosit, care scotea poezie cu ultimele puterii. A fost nevoie să treacă 30 de ani pentru ca importanţi critici să reevalueze şi să scoată cât mai mult din poezia sa. Denisa, cumva, vine dintr-o zonă din asta care nu dă impresia, care nu vrea să facă poezie. Unul din motivele pentru care îmi plac aceste mici tablouaşe este şi faptul că mi-a adus aminte de unele din prozele lui Blecher. Nu de poezia lui, care vine dintr-o zonă transparentă. Un citat din Blecher care mie mi-a plăcut foarte mult şi care cred că se potriveşte spune aşa: Paralel cu viaţa mea elementară şi simplă, se desfăşurau în mine alte intimităţi – calde, iubite şi secrete, ca o grozavă şi fantastică lepră interioară. Cu această lepră interioară cred că se ocupă şi Denisa, cu aceste momente, cu aceste intimităţi senzuale, calde, tainice.”
Felix Nicolau: ”Eu am apucat să scriu despre ambele volume anterioare ale Denisei şi când mi-a dat volumul acesta la lectură pe internet, mi s-a părut că nu este aceeaşi, că nu mai este chiar acelaşi stil în care o cunoşteam. Văzându-le pe hârtie mi-am dat seama cât de fraier sunt şi cât de bune sunt poemele. Denisa, înainte să scoată un volum, se străduieşte foarte mult să intră în categorii, dar nu ca un boxer, ci ca o culturistă. Elimină apa din poeme şi reţine esenţialul. În plus, este o poezie despre lucruri grave, chiar dacă dialogul este aşa firesc. Este o poezie despre sarcină dar şi o poezie despre moarte. Şi este o poezie despre miracol. Miracolul fiecăruia. Pe copertă pot fi doi lilieci, dar pot fi şi doi sâni – miracolul unei femei însărcinate. Este o poezie despre miracol. Dar este şi o poezie despre moarte. Şi e normal să le combini. Cum apare viaţa şi cum se scurge viaţa, cum dispare.
Cred că Denisa va reconfirma mereu că este o poetă de mare impact, de mare subtilitate şi fără nimic nenatural.”
Denisa Mirena Pișcu s-a arătat copleşită de vorbele invitaților săi și, înainte de aciti câteva poeme din volumul lansat, a declarat: ”Ce mă surprinde legat de ce au spus invitații mei este faptul că, de fapt, în carte nu sunt foarte multe poeme despre sarcină. Probabil că am reuşit să surprind bine această stare, pentru că toţi au vorbit despre asta.”
