Vineri, 8 februarie 2013, ora 18:00, la Librăria Cărtureşti din Cluj, Editura Vellant lansează “Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte” de Petre Ispirescu, colecţia “Pasărea măiastră”.
Ilustraţiile din volum – realizate de Maria Surducan pentru colecţia „Pasărea măiastră” – vor putea fi admirate şi în original, în cadrul expoziţiei care va fi deschisă la Cărtureşti în perioada 8 februarie – 21 martie 2013. Vernisajul va fi încheiat cu o sesiune specială de autografe „desenate” în culori de ilustratoarea Maria Surducan. Aceasta şi-a încheiat studiile de master la Universitatea de Artă şi Design Cluj şi lucrează ca ilustrator de carte, autor de bandă desenată şi grafic designer în studioul său din Cluj. Lucrările publicate până acum includ un roman grafic, un jurnal de călătorie şi diverse antologii de bandă desenată.
Proiectul “Pasărea măiastră” îşi propune să readucă poveştile româneşti în atenţia cititorilor prin ilustrarea şi reinterpretarea lor vizuală de către artişti români contemporani. Până acum, în colecţia coordonată la Vellant de Simona Răuţă au apărut ”Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă, ilustrată de Cristiana Radu, “Făt-Frumos din lacrimă”, de Mihai Eminescu, cu ilustraţii de Nura El-Sayed, şi “Zâna Zorilor”, de Ioan Slavici, în ilustraţiile Mădălinei Andronic.
Colecţia “Pasărea măiastră” şi seria de felicitări şi cărţi poştale „Vellant iubeşte ilustraţia românească” fac parte dintr-un proiect mai amplu al Editurii Vellant de descoperire, susţinere şi promovare a talentului în materie de design, ilustraţie de carte şi arte vizuale româneşti.
Nu vreau să fiu rea, n-am văzut cartea şi îmi cer scuze dacă greşesc, este un singur basm pe grafică de filă şi bonus de benzi desenate? Cât costă cartea? Poate să fie aceasta la îndemâna tuturor copiilor şi a adulţilor care iubesc legenda, basmul, visarea, sau punându-se ponderea pe grafică, design şi arte vizuale devine lucrare de artă interferentă la care nu prea au acces toţi? Copilul iubitor de carte, de literatură şi viitor creator, copilul care simte în el harul scrisului, astăzi nu locuieşte în România pe strada centrală, e timid şi deseori sărac. Este un lucru de care trebuie să se ţină cont, dacă se doreşte o înaintare, înceată – ce-i drept – dar cu fruntea sus.