Duminică, 24 februarie 2013, ora 18: 30, la sala Amza Pellea a Teatrului Naţional din Craiova va avea loc premiera spectacolului “Lysistrata”, de Aristofan, în regia lui Yiannis Paraskevopoulos. Avanpremiera spectacolului va avea loc sâmbătă, 23 februarie 2013, de la aceeași oră.
Regizorul grec, care a mai montat la Craiova acum câțiva ani două spectacole (Romeo și Julieta și Medeea) vine cu o viziune proaspătă, surprinzătoare asupra unui text antic, demonstrând că putem înțelege moravurile societății antice grecești inclusiv prin prisma mentalității moderne. În rolul principal, Lysistrata, spectatorii o vor putea vedea pe Iulia Colan, secondată de actrițe și actori importanți ai TNC.
“Într-un moment în care Europa pășește pe o coardă întinsă, într-un moment deznădăjduirea amenință tot mai mulți oameni, iată-mă venind aici din țara „crizei economice” – care este ca un fel de război –, pentru a întâlni această echipă de oameni și să joc împreună cu ea. Aduc cu mine spiritul scânteietor al lui Aristofan, care prin opera sa are curajul de a ne vorbi cu o sinceritate absolută despre unul dintre cele mai simple aspecte ale vieții – nevoia de cel de lângă noi, nevoia de a împărtăși, nevoia de a comunica, nevoia de adevăr.
În felul acesta, Aristofan și femeile din secolul al V-lea î.Hr. nu sunt alții decât răzvrătiții Europei actuale. Asediul Fondului Public, o mișcare violentă prin care se încearcă a se pune capăt războiului civil dintre atenieni și spartani, ajunge să fie azi un asediul al piețelor publice, un mod de protest pașnic al cetățenilor. În acest context, glasul femeilor lui Aristofan se împletește cu țipătul cetățenilor revoltați ai Europei contemporane, al oamenilor care se simt tot mai înșelați, pe măsură ce devin victimele unui
război nedeclarat.
Străbătând un astfel de drum, Aristofan ajunge acum, în 2013, în inima Europei, în România, pentru a ne vorbi prin gura îndrăgitei sale eroine, Lysistrata, care se revoltă împotriva faptului că oamenii au uitat să comunice, să se privească în ochi, să fie copii, să râdă sau poate chiar și să iubească. Și constată că tocmai această uitare este ceea ce le dă curajul să-și continue viețile. „Oamenii uită. Astfel, ei pot să se bucure și să cânte.” (Yiannis Paraskevopoulos)
