Joi, 24 ianuarie 2013, ora 19.00, în Club A (Bucureşti, Str. Blănari nr. 14) va avea loc o nouă ediţie a proiectului de dezbateri culturale “Cafeneaua critică”. Poetă, prozatoare, eseistă, critic de artă, una dintre cele mai importante şi mai active personalităţi intelectuale româneşti de azi, Magda Cârneci este invitata “Cafenelei critice” pentru o discuţie despre poetica sa culturală şi de viaţă. Punct de pornire – recenta apariţie a unei noi cărţi semnate Magda Cârneci: „Poeme trans” (Editura Tracus Arte, 2012). Amfitrion: Ion Bogdan Lefter.
„Poeme trans” e constituit din 4 poeme lungi, compuse la rândul lor din 8-10 părți, care desfășoară poematic ideea de trans: transgresare, transcendere, transfigurare, transcendență. Două dintre cele patru poeme compuse au fost deja publicate în volume anterioare, două sunt inedite. Toate împreună mărturisesc o obsesie constantă a autoarei, de-a lungul operei sale, pentru ceea ce poate și trebuie depășit din natura noastră, din percepția realității, din aspirațiile noastre, spre ceea ce poate constitui evoluția noastră posibilă, ca umani și trans-umani. Autoarea a declarat într-un articol:
”Trăind eu o vreme în Franța, am realizat după o vreme că, între alte prejudecăți moștenite sau achiziționate, sufeream de ideea încăpățânată de trans. De convingerea că realitatea, cu oamenii și fenomenele sale, nu e doar ceea ce se vede, se pipăie, se posedă, ci că există prin ea – și dincolo de ea – niveluri de percepție, de funcționare și de semnificație care nu sunt imediat pipăibile și verificabile practic, material, dar care au efecte și urmări perceptibile, evidente, în comportamentul și viața noastră. Prejudecata că realitatea e tra(n)versată și depășită de o trans-realitate care o face suportabilă, coerentă și-i dă un sens mai amplu, vast, universal, sau chiar cosmic.
În ambianța franceză în particular și occidentală în general, am fost cît pe aici să-mi pierd această prețioasă prejudecată, înrădăcinată profund în tradiția culturală românească și în natura mea de poet. Dar după ce am practicat o vreme prejudecata inversă a gîndirii concrete și la obiect, a aderenței așa-zis perfecte la orizontala realității reducționist de palpabile, am realizat cît de limitată, de nemulțumitoare și finalmente stupidă este și această preconcepție a unei posibile trăiri cu sens a realității fără armonicele ei emoționale, simbolice, spirituale.
Întoarsă acasă, ca o Fiică Rătăcitoare din periplul cosmopolit, inițiala mea prejudecată trans pe verticală, ca să spun așa, s-a combinat cu o prejudecată trans pe orizontală, ca să încerce să palpeze o imagine în același timp concretă, plină, adevărată, și totodată integrală, transcendentă, transfiguratoare a realității. O realitate, pentru mine, trăită pe deplin aici și acum și totuși, definitiv și iremediabil, trans.” (Magda Cârneci)
