Scriitoarea şi jurnalista Mariana Gorczyca a trimis pe adresa AgenţiadeCarte.ro un text despre celebrul Ilie Moromete, personaj central al romanului „Moromeţii” de Marin Preda, abordat într-o nouă cheie de interpretare:
Descoperind asemănarea într-o doară, pe calea blogoslovirii, înșir câteva rânduri oarecum vinovată că, ocupându-mă de ceva vreme cu literatura, nu mi-am pus problema de ce pe Ilie Moromete îl cheamă Ilie Moromete. Notoriu personaj mișcându-se unde? Într-o Siliște-Gumești dintr-o Muntenie a …eștilor citadini sau a unor mai rurali Cocoșilă, Bălosu et comp. Studii, cursuri, lecții despre numele personajelor la Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, la realiști în general, am învățat. Nu mi-a fost dată însă atragerea atenției de către vreun cercetător, mai familiarizat cu personajele mitice rusești, (în atomizarea actuală a atenției spre atâtea oferte citibile), că Marin Preda calchiază poznaș-valah, pe un, se pare, nu tocmai anonim Ilya Muromets.
Despre personajul principal al romanului Moromeții, volumul unu, zeci și zeci de ani aflat în programa școlară de clasa a XII-a, până și cei care au picat Bacul au auzit. Oricând aceștia ar putea descrie întoarcerea familiei Moromete de la câmp, poziționarea la cină, tăierea salcâmului, scena cu agenții fiscali, adunarea bărbătească din Poiana Fierăriei lui Iocan, în toate protagonist fiind Ilie Moromete.
Dar cine a fost acest Ilya Muromets care, indubitabil, a nășit pentru Marin Preda și literatura română?
Pe surse, (în ultimii ani, asemănarea a mai iscat scrierea unor rânduri) se spune că Ilya Muromets ar avea legătură cu localitatea aflată în spațiul ex-sovietic Muromet, că ar fi salvat sau cucerit Kievul (eroul este revendicat nu numai de rușii dar și de ucrainieni) și i se pun în CV tot felul de apărări, izbânzi, fapte de bine, plasat fiind în timp, undeva în Evul Mediu. Precum Toma Alimoș al nostru, Ilya al lor ar fi întruparea unei chintesențe de mai mulți eroi la un loc, nu neapărat contemporani, ale căror fapte de vitejie s-au transmis pe diferite căi, cu adăugirile de rigoare, din generație în generație. I-am spune personaj epic și, în acest moment, ar trebui consemnată o premieră a bisericii ortodoxe ruse care l-a sanctificat. Primul personaj epic sanctificat! Pe când o sanctificare la noi a unui Apostol Bologa, sau Manole, sau de ce nu, Ilie Moromete? Totuși, biserica ortodoxă română a sanctificat și ea un personaj despre care nu se poate spune că a dus o viață de sfânt. Evident, ne referim la Ștefan cel Mare. Au contat însă în acest caz războaiele și victoriile cu musulmanii, apărarea Europei creștine, longevitatea pe tron, notorietatea și prezența lui vizibilă peste tot și în toate împrejurările din care jurnaliștii de azi ar fi făcut o știre. Grigore Ureche are și el contribuția lui de PR (… și unde nu gândeai, acolo îl aflai…). După vreo 250 de ani, de altfel, George Berkley, citind despre Stefan cel Mare și anticipând sanctificarea lui de peste secole, ar fi spus într-un mediu academic cu putere mare de diseminare: Esse est percepi (pentru a fi înțeleși și de mai tinerii noștri cititori: To be is to be perceveid).
Despre Ilya Muromets se spune că ar fi avut o statură fizică impresionantă, o putere de seducție rară, un spirit al dreptății incomensurabil, dedicat apărării poporului, teritoriilor cu care rezona patriotic. Dar toate acestea au devenit atributele lui după vârsta de 33 de ani. Până atunci, fiind o făptură cu multe probleme de sănătate, aproape că nu putea umbla. La vârsta mai sus menționată se întâmplă un miracol și nu numai că se înzdrăvenește, dar capătă și puteri supranaturale, o invincibilitate de reținut în legende și un scut energetic de nepătruns de către ascuțitele instrumente de luptă ale Evului Mediu. Reprezentările lui cele mai numeroase ni-l înfățișează aidoma familiarului și belicosului Sfânt Gheorghe, călare, cu o suliță în mâna dreaptă, pregătită pentru a răpune inamicul.
De altfel, dacă ne uităm mai atent, Ilya Muromets este omniprezent în spațiul slav, personaj de poveste, mit, legendă, balade, snoave, pilde, desene, tablouri.
În una dintre numeroasele ilustrații care ni-l prezintă pe Ilya, semnate de Ivan Bilibin la 1940, îl vedem călare, înarmat, în mijlocul unei păduri, părând a fi în căutarea unui drum și a unui fur. Stere Gulea ar fi titrat cu vorbele puse în gura lui Ilie Moromete: Încotro ne îndreptăm noi, mă Niculaie?
De ce i-a sunat lui Marin Preda atât de bine numele eroului rus încât l-a făcut nemuritor și prin reîntruparea lui într-un țăran din Siliștea-Gumești, nenumărate vor fi fiind variantele de răspuns. Sociologii pot vorbi de contextul social, istoricii literari de background cultural și livresc, anticomuniștii de simpatie auctorială sovietică, experții în nume de personaje vor tangenția dimensiuni paraliterare și trimiteri bibliografice până spre Antichitatea lui Platon. Interesant ni se pare însă ce vor spune cei care vor susține Bacalaureatul mâine, poimâine, sau la Simularea din 29 ianuarie a.c., în cazul în care acest roman foarte des dat la examene se va regăsi iar printre cerințe. Ne amintim că perceperea lui Ilie Moromete, de pildă, nici mai mult nici mai puțin, ca pe un intelectual a constituit în urmă doar cu câțiva ani, subiect de dezbateri, talk show-uri, șuete la gard, lamentări, contestații la comisia de întocmire a subiectelor, schimbarea pe alocuri a baremului de notare, măsuri guvernamentale punitive, culminându-se cu instalarea camerelor de luat vederi în sălile de examen. Elevul nostru, potențialul nostru delicvent. Profesorul nostru, potențialul nostru factor favorizant la actul de fraudă.
Dar despre starea învățământului și suspiciunea endemică ca strategie educațională, nici Ilie Moromete (greu de convins totuși că școala va fi fiind bună la ceva) și cu atât mai puțin predecesorul său, Ilya Muromets nu pot fi băgați în ecuație. Oricum, vom reveni.
Mariana Gorczyca
Personajele lui Marin Preda adeseori fac schimb de identitate. Chiar te intrebi, citind „Morometii” si „Desfasurarea”, autorului ii scapa aceasta vanturare de nume care migreaza dintr-un roman in altul cu nonsalenta? „Tugurlan, Botoghina, Isosica, Cocosila apar si colo (Desfasurarea) si colo (Morometii). Autorul probabil a regretat ca din aceste personaje de decor a trebuit in „Morometii” sa faca oameni seriosi. Am citit ca un „Ilie Moromete” ar fi existat undeva pe-o ulita din Silistea, numele lui ar fi fost folosit pentru…e.t.c. Eroul ruso-ucrainian,…..hm, oricum la noi putini stiu ceva despre el. Chiar daca uneori esti nevoit sa citesti de doua ori o fraza din, sa zicem, „Morometii” te poti mira si de superficialitate…uneori. Autorul, cand putea era si vanitos. Activistii de partid de pe vremea lui Ghe-Ghe-Dej purtau in geanta romanul „Desfasurarea” ca pe un indrumar.