„Prin această cercetare se continuă munca de recuperare a marii opere literare, publicistice, filosofice şi etice a scriitoarei şi disidentei anticomuniste Monica Lovinescu, demarată la Biblioteca Bucovinei de câtre scriitoarea Angela Furturnă acum câţiva ani prin programul anual Zilele Monica Lovinescu şi prin decernarea Premiului Naţional „Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca”; biblioteca oferă astfel contemporanilor, pe lângă serviciile clasice, modernizate şi programele culturale, şi un vast capitol de cercetare, cultură şi gândire românească.
În 2008, după ce s-a stins la Paris, Monica Lovinescu a fost adusă în cripta marelui critic E. Lovinescu de la Cimitirul Tâmpeşti-Grădini din Fălticeni, unde repauzează pentru eternitate un întreg filon de civilizaţie românească format din mari scriitori, cărturari şi filosofi: E. Lovinescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Vasile Lovinescu, Ecaterina Bălăcioiu, Horia Lovinescu şi alţii.” (editorii)
Profesorul Dennis Deletant de la Universitatea din Georgetown subliniază că studiul are o „valoare stilistică excepțională” și semnalează „importanța spiritului individual de responsabilitate, o responsabilitate asumată fără nicio concesie de Monica Lovinescu”.
„Scriind această atât de necesară, originală şi superb documentată carte, poeta şi eseista Angela Furtună a făcut un lucru extraordinar şi merită recunoştinţa tuturor celor cărora nu le este indiferentă soarta libertăţii în România şi nu doar acolo. Graţie cărţii ei, scrisă cu devoţiune intelectuală şi pasiune morală, Monica Lovinescu, fiica acelei Bucovine care simbolizează tradiţia democratică a Europei Centrale, gânditoarea care a propus tabla de valori a est-eticii, este readusă printre noi, ca prezenţa vie, ca voce a unei umanităţi agresate, ofensate, dar care refuză să capituleze şi să consimtă prin tăcere”.
Academician Basarab Nicolescu(Paris şi Cluj), remarcă necesitatea unei pedagogii a memoriei, pentru evitarea derapajelor totalitare cărora li s-a opus, în anii dictaturii, șiMonica Lovinescu. Actualitatea ei nu a dispărut, dimpotrivă: „În exil, Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca ne încălzeau sufletele, prin speranţa pe care ei o reprezentau, prin forţa redutabilă a vorbelor transmise pe calea undelor, spre o Românie care ni se părea, multora dintre noi, mai inaccesibilă decât o îndepărtată galaxie”.