La Editura Humanitas va apărea volumul “Scrisori despre Tractatus” de Ludwig Wittgenstein. Volumul cuprinde scrisorile lui Ludwig Wittgenstein către Bertrand Russell, G.E. Moore, Paul Engelmann şi Ludwig von Ficker, din perioada genezei lucrării Tractatus Logico-Philosophicus şi până la începutul anilor ’20, când, după mai multe încercări nereuşite, cartea a văzut în sfârşit lumina tiparului.
Sunt antologate aici, deopotrivă, două texte timpurii care precedă dezvoltările logice din Tractatus. Menite a fi citite exclusiv de Bertrand Russell, ele pot fi la fel de bine socotite ca fiind tot nişte scrisori. „Introducerea“ lui Russell laTractatus apare de asemenea, acum, în traducere românească.
În toate aceste texte, puse laolaltă, transpare legătura – atât de vie la Wittgenstein – dintre problemele logicii şi fundalul lor existenţial.
„Dar cum pot eu să fiu logician, dacă nu sunt încă om? Trebuie, mai întâi de toate, să mă clarific pe mine însumi!“
„Opera mea constă din două părţi: din ceea ce se află scris în ea şi din tot ceea ce nu am scris. Şi tocmai această a doua parte este cea importantă.“ (Ludwig Wittgenstein)
Ludwig Wittgenstein (1889-1951) este una dintre personalităţile legendare ale filozofiei secolului al XX-lea. Austriac de origine, a studiat în Anglia, iar din 1930 a fost profesor la Universitatea din Cambridge. Lucrarea sa de tinereţe,Tractatus logico-philosophicus, foloseşte instrumentele logicii moderne într-o încercare originală de analiză a limbajului, gândirii şi a raporturilor lor cu realitatea. Distincţia celebră pe care o face aici între a spune şi a arăta exclude orice vorbire cu sens despre frumos, bine sau Dumnezeu. În scrierile mai târzii, Wittgenstein reuşeşte ceea ce nici un alt filozof nu pare să fi realizat: o ruptură radicală cu vechiul său fel de a vedea, o dată cu inaugurarea unui mod cu totul nou de a practica filozofia. Analiza jocurilor de limbaj în care sunt angajaţi oamenii devine un mijloc de catapultare în afara sferei locurilor filozofice comune. Sunt astfel scoase în evidenţă şi denunţate supoziţii metafizice care îşi au originea încă la Platon şi stau la baza gândirii europene. Impresia superficială că s-ar diseca vorbirea comună se spulberă repede: ceea ce face de fapt Wittgenstein este să imagineze o diversitate de situaţii ipotetice a căror analiză este menită să favorizeze eliberarea gândirii de automatisme adânc înrădacinate. Întreprindere cu atât mai fascinantă cu cât pune într-o lumină cu totul nouă frumosul, credinţa religioasă sau sensul vieţii – subiecte asupra cărora se instalase tăcerea.
Din scrierile lui Wittgenstein au apărut, în traducere, la Humanitas: Caietul albastru (1993, reeditare 2005); Lecţii şi convorbiri despre estetică, psihanaliză şi credinţă religioasă (1993, reeditare 2005); Însemnări postume 1914-1951 (1995, reeditare 2005); Tractatus logico-philosophicus (2001); Cercetări filozofice (2004); Despre certitudine (2005).
