Vineri, 7 decembrie 2012, în Rotonda Muzeului Național al Literaturii Române din București, a avut loc lansarea volumului de versuri ”kemada” de Paul Vinicius, Editura Tracus Arte, 2012. Moderatorul evenimentului a fost Ioan Cristescu, directorul editurii. Despre autor și cartea recent apărută au vorbit scriitorii Dan Mihuț și Cosmin Perța, redactor Tracus Arte. De asemenea, flautistul Ion Bogdan Ștefănescu a susținut un mic moment muzical, ”un altfel de portret” al lui Paul Vinicius.
Ioan Cristescu, editor: ”Pentru mine este mai mult decât o onoare, cred că este vorba și despre prietenie faptul că am scos cele două volume ale lui Paul Vincius, ”Liniștea de dinaintea liniștii” (2011) și ”kemada” (2012). Aveți în fața dumneavoastră una dintre cele mai bune cărți de poezie care au apărut anul acesta și pentru mine personal este o cinste că am scos această carte”.
Prezent la eveniment, Ion Bogdan Ștefănescu a oferit un moment muzical inedit: ”Culmea face ca 
astăzi, în vremea când căutam în repertoriul meu o piesă care să se potrivească cu seara asta, am realizat că există o lucrare a lui Eugene Bozza, ”Image”, o lucrare care cred eu că se potrivește foarte bine cu Paul Vinicius și cred că poate fi chiar un portret muzical. Cuprinde trăsăturile lui Paul Vinicius și stările pe care le conține acest volum. Piesa aceasta am imprimat-o în 1987 pentru Radio România, am luat cu ea premiul I la Praga și de atunci nu am mai cântat-o.”
”Cel mai intens volum al lui Paul Vinicius”
”În mod un pic paradoxal vorbesc despre cartea lui doi indivizi care sunt cu vreo câteva decade sub el ca vârstă și văd în sală poeți, prieteni ai lui, care nu au nevoie de prezentare, care se uită la noi acum, tinerii… Nu o să fac, din această cauză, o analiză. Voi face câteva remarci de simplu cititor pasionat de poezie. Nu neapărat ca o bază reală a textelor lui Vinicius, dar ca într-un amestesc eterogen putem găsi pe lângă aceste elemente bahice și frumusețea acestui discurs destul de simplu și alimentat cu viață, ceea ce cred eu că reprezintă un discurs al seducției.” Dan Mihuț
Cosmin Perța: ”Nu credeam să ajung vreodată să vorbesc despre Vinicius. E terbil să vorbești la o 
lansare de carte a unuia dintre eroii tăi din copilărie. Paul Vinicius este în continuare unul dintre poeții mei preferați. L-am întâlnit la 17 ani, când primea un premiu. S-a înfiripat o prietenie cu un om pe care îl respect și îl iubesc. Era perioada în care cunoșteam foarte foarte mulți oameni. Îmi este greu să vorbesc despre el și în același timp foarte simplu. M-am bucurat foarte tare când ”Liniștea de dinaintea liniștii” a fost dată la Tracus Arte, dar acum mă bucur cu dublă măsură când este vorba despre ”kemada”. Este cel mai intens volum al lui Paul Vinicius. În celelalte deja își conturase o voce inconfundabilă, cu influențe, bineînțeles, dar cu un discurs pe care îl puteai recunoaște foarte ușor. 
”kemada” câștigă ceva în plus. Dincolo de esențializarea pe care deja o adusese până la o formă de perfecțiune, ”kemada” a câștigat ceva în partea cea mai autentică a poeziei. În lirism și în profunzime și, totodată cred, în înfățișarea unui personaj. A câștigat o imagine suficient de convingătoare, de lirică, ca să propună până la urmă substanța acestui poem. Paul Vinicius, ajuns la o vârstă importantă, a ajuns să decanteze ce era distilat înainte, ca un coniac cu buchet, pe care celelalte volume nu îl aveau. Paul Vinicius, prin ”kemada”, poate părea unui cititor ca un poet îmblânzit, care nu mai marșează atât pe bătălia dintre realitate și ficțiune și încearcă să ne propună un discurs edulcorat, dar atât de fin și de ușor îndulcit, încât eu zic că mai mult decât celelalte cărți ale sale, ”kemada” poate să fie o carte care să îl reprezinte pe Paul Vinicius ca un autor care are mari șanse să nu dispară.”
”Din umor se face foarte greu poezie”
Înainte de a citi câteva poeme din cel mai recent volum al său, Paul Vinicius a declarat: ”Dincolo de experimentalismul pe care îl am de când m-am apucat să scriu, după Homer nu cred că se mai pune vorba despre originalitate… depinde cum prezinți un lucru, pentru că toate lucrurile sunt știute despre om. Tot ceea ce scriu face parte din viața mea. Amănuntul biografic este extrem de puternic la mine. Mi-ar fi simplu să îmi imaginez, și vreau să rețineți, mie îmi zburdă imaginația cu o viteză destul de mare și am și citit mult… am citit mai multe cărți bune.
Din umor se face foarte greu poezie, dar tocmai de asta mi-am ales, din când în când, această cheie. E un pariu cu literatura pe care o scri să faci să zboară un text care începe cu cuvinte urâte. E foarte greu să duci în metafizic un text care începe cu cuvinte care au o anumită greutate, să spun … piațieră.
Poezia trebuie să fie o chintesență. Mereu va exista un limbaj pe care numai puterea poetului de a alege cuvinte îl creează.”
Dorina CIOPLEA
