Institutul Cultural Român pregăteşte deschiderea filialei ICR la Baia Mare. Astfel, comitetul director al Institutului Cultural Român a desemnat-o pe doamna Florica Bud în funcţia de director al ICR Baia Mare.
„Mă simt onorată de a fi numită reprezentanta Institutului Cultural Român în Maramureș. Voi urma linia I.C.R.-ului, adică promovarea culturii și civilizației naționale în țară și în afara ei. Subliniez un lucru arhicunoscut, respectiv acela că Maramureșul vine să îmbogățească Patrimoniul Cultural Național și Internațional cu o ladă de zestre valoroasă, al cărei conținut merită a fi mediatizat, atât pe plan național cât și universal. Mă refer la scriitorii și artiștii plastici contemporani, la Școala Băimăreană de Pictură, la rapsozii și artizanii populari care duc mai departe tradițiile ancestrale ale Maramureșului și ale Transilvaniei de Nord, păstrate cu sfințenie, şi, nu în ultimul rând, mă gândesc la popularizarea celor opt Monumente UNESCO, aflate în spațiul maramureşean.
Domnul Cătălin Cherecheș, primarul orașului Baia Mare – inițiatorul premiilor: ”Artistul Plastic al Anului”, ”Scriitorul Anului” și al altor distincții și recompensații – este un promotor neobosit al culturii și nu am nicio îndoială că Domnia Sa ne va susține în demersul nostru deloc ușor. Deoarece ne propunem să reprezentăm întreg județul, contăm și pe sprijinul Conducerii Consilului Județean Maramureș. De la bun început am pornit o colaborare cu dr. Ioan Marchiș, directorul Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național. Vom continua colaborarea cu dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Județene ”Petre Dulfu”, biblioteca fiind una dintre cele mai impunătoare și dotate unități de cultură, având și un număr de cititori care depășeste media pe țară. Acest edificiu cultural este locul de desfășurare a ședințelor de cenaclu și a celor mai multe evenimente culturale din județ.
Maramureșul este cunoscut și pentru învățământul său de calitate, atât cel preuniversitar, generator de olimpici naționali și internaționali cât și cel universitar, cu o Școală Doctorală care are deja tradiție. Toate aceste realizări este necesar de a fi mediatizate.
Ne bazăm pe o bună colaborare cu domnul Claudiu Pintican, directorul Teatrului Municipal Baia Mare, cu dr.Ștefan Mariș, directorul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Maramureș, cu dr. Laura Ghinea, președinta Uniunii Artiștilor Plastici Maramureș, cu doamna Iuliana Dăncuș, directoarea Ansamblului Transilvania. Dorim o colaborare eficientă cu toate organizațiile în care activează scriitorii, artiștii plastici, artiștii populari, precum și cu O.N.G-urile puse în slujba culturii.
Maramureșul se mândrește și cu muzeele sale, cum ar fi Muzeul Satului din Sighetu Marmației, Muzeul de Artă, Muzeul de Istorie și Arheologie, Muzeul de Etnografie și Artă Populară, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, muzeu aflat în municipiul Sighetu Marmației.
Revistele de cultură constituie una dintre modalitățile de a face cunoscută activitatea literară, plastică sau cea din domeniul etnografiei și folclorului, în țară și în lume. Este vorba despre revistele: Nord Literar, condusă de dr. Gheorghe Glodeanu, decanul Facultății de Filologie din municipiul Baia Mare și domnul Săluc Horvat, președintele Asociației Scriitorilor ”Baia Mare” , Archeus, director dr.Ioan Marchiș, Memoria Ethnologica, Calendarul Maramureșului, Revista Maramația și altele
Menționăm activitățiile culturale care se desfășoară de-a lungul unui an, cum ar fi: Tabăra Națională de Literatură și Artă Archeus, Festivalul Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației, Colocviul Național de Proză, organizat de revista Nord Literar, Festivalul Național de Poezie de la Cicârlău etc. Amintim, de asemenea, organizarea festivalurilor populare, cum ar fi: ”Alină-te dor, alină” inițiat de către cunoscutul artist Nicolae Sabău, Festivalul de Datini și Obiceiuri Marmația, precum și altele organizate în întregul județ.
Cred că nu greșesc afirmând că oriunde am pune degetul pe harta Maramureșului am descoperi, iar și iar, cultura în diversele sale manifestări.” – Florica Bud
Florica Bud s-a născut la 21 martie 1957, în localitatea Ulmeni, judeţul Maramureş. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România din anul 1998. A debutat în anul 1993, cu volumul de proză scurtă: Iubire, sînt un obiect nezburător (Editura Gutinul). Autoarea intră cu adevărat în literatură cu romanul Bărbatul care mi-a ucis sufletul într-o joi (Editura Dacia, 2005), aşa cum semnalează prefaţatorul acesteia, Horia Gârbea. În Mariatereza sunt eu (Editura Rao, 2007) romanciera păstrează aceeaşi arhitectură ce dă o notă distinctă volumelor sale. Ulterior, hotărâtă să îşi seducă permanent cititorii, potrivit afirmaţiei criticului Alex Ştefănescu, ea separă amalgamul de genuri din cărţile anterioare, dând naştere culegerii de pamflete Reparăm onoare şi clondire (Editura Limes, 2009). Apoi abordează tărâmul poetic în Pierd monopolul iubirii şi Crucificat între paranteze, ambele apărute la Editura Ramuri, în anul 2010. Florica Bud este o apariţie constantă în peisajul revuistic contemporan, fiind prezentă şi în antologia Bookătăria de texte şi imagini.
A colaborat cu revista ArtPanorama, revista ce a strâns în jurul său numeroşi autori, cum ar fi: Dan-Silviu Boerescu, redactor-şef, sau Horia Gărbea, scriitor, dramaturg, poet.
Florica Bud este preşedinte al Cenaclului Scriitorilor din Maramureş, vicepreşedinte al Asociaţiei Scriitorilor, Baia Mare, redactor asociat al revistei Nord Literar, Baia Mare. Colaborează cu revistele literare: Luceafărul, Bucureşti; Ramuri, Craiova; Acolada, Satu Mare.
Cărți apărute: Secol de vânzare, pamflete, Editura „Maşina de scris”, Bucureşti, 2012; Mi-e dor de-o pohtă bună, Editura „Maşina de scris”, Bucureşti, 2011; Pierd monopolul iubirii – poeme, volum bilingv româno – francez, Editura „Ramuri”, Craiova, 2010; Crucificat între paranteze – poeme, volum bilingv româno – francez, Editura „Ramuri”, Craiova, 2010; Mâncăruri de altădată, vinuri şi vechi băuturi româneşti, Dan-Silviu Boerescu, Cătălin Păduraru, Florica Bud. (antologie colectivă), Editura „Lifestyle Classic”, Bucureşti, 2010; Stindardul dorinţelor – poeme, volum bilingv româno – albanez, Editura „Redacţia revistei Albanezul”, Bucureşti, 2010; Reparăm onoare şi clondire, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2009; Mariatereza sunt eu, roman, Editura Rao, Bucureşti, 2007; Bărbatul care mi-a ucis sufletul într-o joi, cartea monicelor, roman, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2005; Billclintonienii, cartea cu pagini libere, Editura Eminescu, Bucureşti, 1999; Cui îi place şcoala?, meditaţii pe o temă dată, Editura Odeon, Bucureşti, 1997; Alergând prin sine, o sumă de proze, Editura Printek,Cluj-Napoca, 1996, Iubire, sînt un obiect nezburător, carte de debut, proză scurtă, Editura Gutinul, Baia Mare, 1993.
Apariții în volume colective: Ochelarii de fum, Antologiile Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, USR, Editura Cartex, București, 2011; Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală (antologie internațională), Igor Ursenco, Editura Herg Benet Publishers, București, 2011; Mâncăruri de altădată, vinuri şi vechi băuturi româneşti, Dan-Silviu Boerescu, Cătălin Păduraru, Florica Bud. (antologie colectivă), Editura „Lifestyle Classic”, Bucureşti, 2010; Antologia prozei scurte Transilvane actuale, Ovidiu Pecican, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010; Clauza poeziei cele mai favorizate în lirica maramureșeană și basarabeană contemporană, Igor Ursenco, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010; O Antologie a Poeziei maramureşene, Nicolae Păuna, Scheianu, Editura Etnologică, 2010; Ulmeni – Cuvânt zidit în vitralii, Volum antologic, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2010; Caietele Balcanica, Biblioteca Judeţeana „Panait Istrati”, Brăila, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Galaţi – Brăila, 2010; Interviuri, Daniela Sitar-Taur, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2010; Bookătăria de texte & imagini, Clubul ilustratorilor, Bucureşti, 2009.
Cărţi pentru adulţi şi alţi copii: Nu Motanul şi Fiul, Editura Rao, Bucureşti, 2007; Nu-Motanul şi Zmeul-Semafor-Roşu-Galben-Verde, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1998; Nu-Motanul şi zmeul Pager, Editura Scripta, Bucureşti, 1995; Aventurile lui Nu-Motanul la curtea zmeului Ca-Fe-Mini, Editura Scripta, Bucureşti, 1994.
„Cele mai bune poezii ale Floricăi Bud sunt invocaţii şi ofrande. Poeta cheamă iubirea (mai degrabă decât un iubit), pe toate vocile şi din toată inima. Şi ne oferă cu aceeaşi generozitate vocile de sirenă. O lirică pe muchie de cuţit între senzualitate şi conştiinţă morală.” (Nicolae Manolescu, Pierd monopolul iubirii, coperta IV, 2010)
„Transferîndu-se din domeniul prozei în cel al poeziei, Florica Bud încearcă a menţine axul sensibilităţii d-sale frenetic feminine, jucăuşe dintr-un preaplin care nu mai operează cu personaje (marionete ţipător colorate, stigmatizate cu năstruşnicii), ci cu propriile-i proiecţii. Motivul recurent: iubirea. O iubire îndeobşte cochetă, decorativă. O iubire care, încetînd a fi dubiu, anxietate, întrebare, se linişteşte aidoma luciului unei oglinzi ce reflectă chipul unei femei sigure de atractivitatea sa. Avem a face totuşi nu cu o placiditate, ci cu o psihologie răsucită precum o buclă la coafor. Poeta îşi supralicitează calineria, se răsfaţă într-o spumă a jocului chemător, se complică prin capricii sclipicioase, ca şi cum şi-ar face intrarea într-o sală de bal. Ca şi cum şi-ar schimba ori şi-ar ajusta toaleta în fiecare clipă, recurge la un şir de conexiuni, fără a se opri la niciuna dintre ele, dornică de procesul decurgerii lor. O fluiditate a discursului nesăţios de sine face joncţiunea între Jugendstilul cel saturat de senzualităţi molatice şi suprarealismul cu imprevizibilităţile-i ce pot sfida curajos caricatura. Ornamentul bogat se aliază cu tentaţia fantastă, răsfăţul lasciv tatonează absurdul. Autoarea nu şovăie a se juca cu tot ce-i cade la îndemînă, în stil avangardist. Însă dicteul automat n-o reţine. Numerele acrobatice ale ilogismelor au în spate o instanţă supraveghetoare care e însăşi umoarea erotică ce nu se îndură a se părăsi. Faptul că poeta nu se pierde cu firea se poate constata din ironiile pe care nu uită a le înfăţişa. Avem a face, aşa cum remarcă Nicolae Manolescu, cu „o lirică pe muchie de cuţit între senzualitate şi conştiinţă morală”. Partea moralistă e dichisită şi parfumată, servită cu zîmbre. Începînd prin a interpreta rolul de Cenuşăreasă, Florica Bud vrea să apară, după destule indicii, drept o Ileană Cosînzeană a versului.” (Gheorghe Grigurcu, Crucificat între paranteze/ Crucifié entre paranthèses de Florica Bud, România literară, nr 24, 2 iulie, 2010)
