Scriitorul elvețian de origine română, Cătălin Dorian Florescu, în urma unui turneu prin România de promovare a celui mai recent roman al său, ”Iacob se hotărăște să iubească”, editura Polirom, 2012, a poposit și la București, la librăria Cărturești Verona pentru o lectură publică din această carte. La eveniment au fost prezenți mai mulți scriitori și nu numai. Deși a plecat din România de la vârsta de 15 ani, scriitorul revine mereu. ”Eu mă întorc la această vatră din Banat, Timișoara, această mumă care îmi dă lapte literar… așa se face că vorbesc și româna atât de bine, a rămas cu mine, la mine, în mine”, a spus Cătălin Dorian Florescu.
Dan Mircea Cipariu: Mă bucur că sunt și scriitori aici, la această lectură. Înainte de a vorbi despre ”Iacob se hotărăște să iubească”, o să fac un scurt intermezzo. În 2002, eram cu prietenul nostru comun Robert Șerban la Salon de Carte de la Geneva și Cătălin Dorian Florescu avea o lectură în cadrul salonului. Și această lectură era în limba germană și noi eram uluiți că publicul a stat și a ascultat în mare liniște și apoi a participat și la un dialog cu autorul. De acolo mi s-a dezvoltat și mie apetitul pentru a face în România lecturi publice. Am fost uluit și plăcut impresionat că publicul avea organ de ascultare. E important.
Revenind la această nouă carte a lui Cătălin Dorian Florescu, cred că este cea mai bine construită și din perspectivă romanescă, și din punct de vedere stilistic. Nu voi povesti cartea, mi se pare că cei care fac asta mă insultă pe mine, ca cititor, dar vă voi da câteva cârlige pentru a cumpăra această carte.
În primul rând, Cătălin este din stirpea acelor creatori de roman care sunt niște salahori ai documentării și ai textului. Noi avem de a face cu trei generații diferite și pentru a construi o epocă îți trebuie și talent narativ, dar și o capacitate de sinteză a acelor epoci. Și printre rânduri se vede capacitatea lui Cătălin de a sintetiza și de a crea atmosfera unei epoci. El face un fel de orfevrărie stilistică. Sunt scene memorabile și, dacă ai tăia ca într-un tort, fiecare felie-pagină își are povestea sa.
E un roman de mare actualitate în contextul migrației mondiale, în care nu se știe unde este casa interioară a fiecăruia. Cartea vorbește și despre un mit adevărat sau fals al emigrantului care, întors în țara de origine, are sau nu succes. Prin această carte, Cătălin Dorian Florescu face un tur de mare forță și mare subtilitate.”
Cătălin Dorian Florescu: ”Am făcut o călătorie de două săptămâni în spațiul românesc, Timișoara, Oradea, Cluj, Iași. Un turneu care mi-a plăcut foarte mult și care a ieșit foarte bine. Chiar eram curios cum va fi la București. Sunt scriitor de limba germană, nu sunt un scriitor care poate fi definit național. Nu sunt scriitor elvețian, deși ei mă consideră așa. Eu mă văd ca un scriitor european, fără identitate națională. Am plecat din țară înainte de a avea una. Am una la nivel uman și sunt în mare parte român. Mă văd ca un scriitor european de limbă germană, deci limba definește literatura mea.
Am plecat din Timișoara la 15 ani. Nu a fost prima fugă, a fost a doua. Tatăl meu visase o viață mai bună în Vest. A existat fuga cu tatăl meu înspre Vest. Un tată care își ia fiul, are motivul foarte bun: boala fiului, ajunge în Italia, apoi la New York și își dă seama că visul american nu îl va face fericit și se întoarce, după câteva luni, în spatele Cortinei de Fier. Aceasta a fost prima fugă a familiei mele și am scris despre asta în primul roman, ”Vremea minunilor”, 2001.
Deși am rămas și cu limba română, am învățat germana. La vârsta de 15 ani atracția a fost mai mare spre dialect, dar totuși am învățat o germană bună.
Ulterior am început să scriu despre o mică familie care e pe fugă și am început să scriu autobiografic. Am rămas la ceea ce credeam că știu eu mai bine. La cinci romane distanță, la ”Iacob se hotărăște să iubească”, nu mai există această biografie, este un roman ficțional, și toți sunt pe fugă.
Plecând la 15 ani din țară nu am apucat să învăț ce este frica. De aici și gingășia cu care privesc înapoi spre România. Nu am învățat să mă aplec. Trăiesc cu iluzia unui respect total în Elveția. România mă îmbrățișează de fiecare dată. La doi-trei ani mă îndrept spre Banat și încep o nouă poveste.
”Maseurul orb”, al treilea roman, era deja o poveste cu mult mai puțin autobiografică decât celelalte două. Această creativitate Elveția nu mi-a putut-o da niciodată.
Axa centrală a cărților mele (mi-am dat seama după ce am scris Iacob) este omul care se revoltă și împiedică moartea, care respinge răul și caută o viață mai bună. Iacob este cel mai clar personaj.”
După ce a citit din cel mai recent roman al său, ”Iacob se hotărăște să iubească”, Cătălin Dorian Florescu a intrat în dialog cu publicul pe care, oricum, îl făcuse părtaș și la lectura sa, insistând pe anumite imagini vizuale foarte puternice, repetându-le și dialogând cu ce prezenți.
Autorul a răspuns la întrebările venite din public, prima dintre ele referindu-se la ideea de a realiza un audiobook cu propria sa voce, pentru cei care vor să îl asculte citind. Potrivit lui Cătălin Dorian Florescu, există în spațiul germanic numai un audiobook cu ”Zaira”, citită de o actriță. ”Fiecare citește o carte prin sine însuși. E o proiecție a ceea ce dorește să citească, a ce așteaptă. Fiecare ar avea un alt glas pentru Zaira. Prima variantă scriu de mână. Pentru mine ebook-urile și audiobook-urile sunt ceva nou, eu nu merg o dată cu timpul din acest punct de vedere”, a declarat Cătălin.
Fiind întrebat dacă a primit oferte de ecranizare a romanelor sale, autorul a spus că au existat propuneri, dar care nu s-a concretizat, cel puțin până acum. Totuși, recunoaște Cătălin Dorian Florescu, i-ar fi greu să predea controlul asupra propriilor personaje unui regizor, dar, în același timp, nu ar vrea să scrie el scenarii. ”Caut fraza bine calibrată, care are un început și un sfârșit bun. Aș face filme dacă imaginea ar predomina”, a spus autorul.
Cu romanul ”Iacob se hotărăște să iubească” s-a închis un ciclu, cu axa omului care caută o viață mai demnă. ”Este foarte actual romanul, chiar dacă se termină în 1951. Acest ciclu se termină prin Iacob. Urmează un roman pe urmele căruia sunt de șase ani, cu multe călătorii la New York. Citesc mult despre New York. Va fi o poveste de 100 de ani, cu un bărbat și o femeie, pornind de la 11.09”, a declarat Cătălin Dorian Florescu despre planurile sale literare.
În dialogul său cu publicul a fost atinsă și problema foclorului românesc atât de prezent în scrierile sale. ”Probabil a rămas ceva agățat de mine la 15 ani din folclorul românesc, deși atunci totul era în slujba ideologiei comuniste. Dar a rămas acea înclinare spre arhaism. Eu sunt un bărbat al orașului (Timișoara și Zurich) și fascinația pentru acest spațiu mitologic și etnologic probabil este complementară celui în care trăiesc.
Nu contenesc să vin în țară, să mă aproprii, pentru că primesc acest lapte literar de la mama mea, România. Este ceva ce nu găsesc în Elveția. Capitalismul dezvoltat care ne-a adus destul de multe avantaje în Elveția are și acest dezavantaj. Acum omul, spre exemplu, nu mai cultivă oralitatea, este rupt de spațiul de la țară. Este posibil să am această tendință spre Europa de Est și ca urechile mele, ca niște antene mari, să fie îndreptate tot spre est și aud numai muzica estului”, a mai spus Cătălin Dorian Florescu.
Dorina CIOPLEA
