La editura ATU, în colecția “raftul de poezie”, a apărut volumul “Vești din Utopia” de Liviu Nanu, 2011. Scriitorul Corneliu Vasile a trimis pe adresa redacţiei AgenţiadeCarte.ro un text despre acest volum, pe care-l redăm integral:
„Prezentarea autorului îl înfățișează ca redactor la periodice și colaborator la antologii și publicații din țară, din Germania, Canada și Statele Unite ale Americii: Literatorul, Meandre, Transilvania, Oglinda literară, Atheneum. Cărți de poezie: Îndemn la nesupunere, apăsați tasta any și de proză: Cârciuma lui Bicuță și alte povestiri. Remarcat de Robert Șerban (are umor, prezentând lucrurile esențiale, grave, ale vieții) și de Mihai Curtean (între sentimente și parodierea lor, prin reinterpretare), în secvențe publicate pe coperta a IV-a a cărții.
Placheta este structurată în trei părți: Waldo, Vești din Utopia și Circus.
În prima, apar personajele Waldo, un alter ego al poetului, și Olguța, întruchiparea eternului, misteriosului și imprevizibilului feminin. Fără sentiment, goală, frumoasă, ea fumează într-un decor al computerelor (Elegie bolnavă), înconjurată de singurătate (În dulci jubilații), ba este o ființă puternică (Ménage à trois), ba se gândește să se sinucidă aruncându-se de pe un bloc, răzgândindu-se în final, într-un târg cu o viață plictisitoare (Olguța se sinucide).
Celălalt personaj fantastic, Waldo, o mască a autorului, face piramide din „plante delicate și cântătoare”, comparate însă cu îngrozitoarele piramide din cranii comandate de criminalul Pol Pot în Cambodgia (Ménage à trois), în timp ce autorului i se spune că e inutil „de fiecare dată”.
Poetul pare a fi condus de cele două personaje amintite, el visează, îndepărtându-se treptat de realitate, „însă lumea reală este un sens giratoriu cu prea multe ieșiri”, iar evadarea este taxată prompt: „dimineața Waldo îmi tăia chitanțe pentru visele mele” (Vise de vânzare: măsura XXL). Menționăm că substantivele proprii nu sunt scrise cu inițială majusculă. Interesante sunt câteva imagini poetice și inedite: persistența în a obține un obiect face obiectul să apară, „ploaia bate în geam cu degete lichide” (Toamnă cu fantomă), „Waldo avea multe idei/ ieșeau din el ca pasta de dinți din tub” (De mână cu Waldo). Autorul resimte inutilitatea și meschinăria unei existențe, inclusiv cu conotații politice, evocându-i pe ei care „își rostesc jurămintele/ sărind în focul actualității de seară” (Confuzie).
Ciclul Vești din Utopia conține mai multe piese în care domină o atmosferă de descurajare, datorată perceperii cu acuitate a disfuncționalităților realității, a lumii fără sentimente, parcă alcătuite din plastic (Mireasa electrică: Poem indiferent), sau apare trista descoperire a oamenilor fericiți la… rubrica de decese din ziare (O altă zi pe pământ), inclusiv a fricii de depășire a propriei condiții (Ușa). Imaginea pisicii făcută una cu asfaltul de către mașina de la descarcerare este alăturată comparației fericirii cu o mâță răsfățată ( Principiul lui Lavoisier. Șase elegii) . Tristețea existenței este resimțită chiar cu violență, iar timpul a devenit colțuros, poetul nu mai poate visa decât ziua, fără a mai putea termina un puzzle în viața asta (Santeria, sau Trei elegii în arșița nopții).
Nu lipsește ironia în aceste versuri, căci în decorul ieșirii la iarbă verde, lângă râul Vedea, poetul reflectează asupra faptului că poeziile despre iubire și despre cum ai fost părăsit pot să dea… dependență! (Patru elegii roșiorene). Automantismele vieții, numele copiilor putând fi Primul, Al Doilea etc. (Wait on jah), prevalența întâmplării asupra necesității (Să aruncăm toate femeile în sus), noile deprinderi impuse de noua civilizație a computerelor (De veghe în lanul de messenger – titlu inspirat de cartea lui J.D.Salinger), sunt alte teme ale poeziilor din această parte a plachetei de versuri.
O latură a creației poetice este cea socială, poetul observând că individul nu este remarcat decât dacă face ceva neobișnuit, fie și ceva rău: „nimeni nu te bagă în seamă/decât în ziua când mori”, de aceea „sentimentul trebuie urlat în urechea surdă/a lumii” (Kaigomai, Kaigomai).Evidențiază, în epoca mașinismului, nu numai comunicarea electronică, dar și lumea automobilului, „cauza auto cea mai importantă”, eroul rugându-se la dumnezeii a trei religii să-i dea o mașină puternică, de impresie (Maha(la)iana :citramatra). În poeziile de dragoste, apar câteva imagini frumoase: îndrăgostitul care s-ar face caldarâm și șotron sub tălpile femeii iubite (Era o femeie), sau imposibilitatea imortalizării prin fotografie a momentului îndrăgostirii, care scapă, așadar, încadrării într-un timp precizat (Fotografie 4/6).
Și în partea a treia a cărții, intitulată Circus, autorul reflectează asupra condiției umane, încorsetate de tabuuri, tabieturi și convenție. Are sentimentul trecerii inexorabile a omului și a timpului (Dragă jurnalule), sau deplânge condiția individului descurajat de spleenul provincial, de ploi și frig (Umezeală).
Reapar teme fundamentale, ca iubirea, condiția omului, viața socială contemporană.Neînțeles de ființa iubită, poetul își va căuta realizarea în literatură, unde succesul repurtat îl va determina să dea crezare previziunilor meteorologice ale unei cunoscute prezentatoare TV! Toate acestea sunt cu umor înfățișate cititorului (Poem meteo), ca și momentul în care o statuie ordinară este înșelată în așteptări când îi apare alături o alta, a unui demnitar local (Dezamăgire).
Cartea de poezii a lui Liviu Nanu dezvăluie un poet sensibil, receptiv la agresiunea timpului grăbit care ne înconjoară, un foarte bun stăpân al mijloacelor de expresie și de convingere a cititorului, ceea ce îi asigură o frumoasă perspectivă literară, într-o lume care pare suprasaturată de scriitori și în care librăriile sunt goale, iar mulți tineri mai citesc numai pentru interesul notelor și examenelor.”
Corneliu Vasile
