Joi, 29 noiembrie 2012, ora 18.00, la Uniunea Scriitorilor din România, Sala Oglinzilor (Calea Victoriei 115, Bucureşti), a avut loc Seara revistei „Lettre Internationale”, în cadrul programului “Serile literaturii străine pe Calea Victoriei”. Invitaţi: Irina Horea, redactor-şef „Lettre Internationale”, şi Simona Brînzaru, care a citit o traducere din Emmanuel Carrere, “Limonov”, apărută în Lettre nr. 80-81. Selecţia scriitoriilor invitaţi a fost asumată de criticul literar Nicolae Manolescu, directorul revistei „România literară” şi preşedintele Uniunii Scriitorilor din România. Evenimentul a fost realizat de Uniunea Scriitorilor din România, cu sprijinul financiar al Guvernului României. “Încheiem aceste trei episoade ale programului “Serile literaturii străine pe Calea Victoriei”, cu Seara Lettre Internationale, o revistă importantă a Europei, cu ediţii care apar în acest moment în multe ţări ale lumii. Revista a fost înfiinţată în 1984, simultan, la Paris şi la Roma, şi, pentru spaţiul nostru, ediţia românească, un brand al Institutului Cultural Român, înfiinţată în 1992, este un etalon al culturii europene.(…) Pentru această seară, doamna Irina Horea ne-a recomandat un fragment din romanul “Limonov”, de Emmanuel Carrere, tradus de Simona Brînzaru.”, a spus Dan Mircea Cipariu.
Valori Occidentale şi valori Răsăritene reunite în Lettre Internationale
“Pentru cei care nu cunosc revista, aceasta este o revistă pe care a iniţiat-o în 1984, la Paris, Antonin J. Liehm, un autor care a plecat din Cehoslovacia în 1968, după invazia sovietică a Pragăi şi Cehoslovaciei. În 1984 a iniţiat această revistă pentru a putea oferi lumii Occidentale textele samizdat care apăreau în Europa de Est. A fost de la bun început, prin urmare, o revistă care a pus alături valori Occidentale şi valori Răsăritene, nu numai ale Europei, dar şi din alte părţi ale lumii. Ea a fost preluată imediat, şi în fapt, şi în concept de Roma şi de Berlin, apoi de Spania, de Madrid, iar după căderea Cortinei de fier, a fost preluată de mai multe capitale ale Europei de Est. Revista a avut la un moment dat 13 ediţii, care erau şi în croată, în sârbă, bulgară, rusă, polonă, cehă, dar din varii motive, majoritatea ediţiilor Est europene au sucombat. Ediţia daneză nu a rezistat nici ea multă vreme, iar ediţia franceză, la un moment dat, a devenit simbolul a ceea ce a reprezentat şi reprezintă Lettre International, stindardul preluându-l ediţia berlineză. La această oră sunt cinci ediţii europene care apar în tot atâtea limbi, cu o arie de răspândire foarte mare (a celei germane şi spaniole), şi cu arii ceva mai modeste, ediţiile din România, Ungaria şi Italia. Revista şi-a păstrat conceptul în toate zonele şi, după atâţia ani, ea nu s-a abătut de la nişte principii pe care le-a stabilit Antonin J. Liehm, la data respectivă. Putem spune că, în cei aproape 20 de ani de la apariţia ediţiei în română a revistei Lettre Interationale, ceea ce am publicat ca texte ale autorilor români sunt toate inedite. Prin urmare, fie au fost scrise special pentru revista Lettre, fie erau un fel de avanpremieră la volume care urmau să apară. Ceea ce am căutat să facem şi după moartea regretatului B. Elvin, 
redactorul-şef al revistei până toamna trecută, în 2011, iar noua echipă a preluat această idee, a fost şi este să nu ne cantonăm în nici o culoare a spectrului politic, ideologic, cultural. Să adoptăm cenuşiul, pentru că acestuia, adăugându-i orice fel de nuanţă, orice fel de altă culoare, poţi să-i schimbi uşor nuanţa, dar niciodată nu va fi altceva decât cenuşiu. Cenuşiul este cel care-ţi permite să aduci laolaltă opinii divergente, să le pui faţă în faţă şi să-l laşi pe cititor să tragă propria sa conlcuzie. Este ceea ce ne străduim să facem în fiecare capitol al revistei. (…) Trebuie remarcat că încercăm să ilustrăm revista cu artişti plastici români şi străini, clasici şi contemporani, antici şi foarte moderni, cu o varietate cât mai mare de ilustraţii, un spectru cât mai larg al numelor reprezentative ale artelor plastice româneşti şi contemporane mondiale.”, a spus Irina Horea.
“Noi când alegem textele avem corespondenţă fie cu autorii, fie cu agenţii autorilor. În cele mai multe cazuri, corespondenţa se poartă cu autorii. (…) Trebuie spus că primim copyright-uri gratuit de la foarte mulţi dintre autori, dar nu întotdeauna. Ceea ce plătim pentru copyright-uri sunt nişte sume modice, pe care ei înţeleg că nu le putem depăşi. Există o negociere de fiecare dată, şi marele avantaj al nostru este faptul că revista germană, de exemplu, portdrapelul conceptului Lettre Internationale, având fonduri mult mai mari, pe care pot să le ofere pentru copyright-uri, descoperă şi comandă foarte multe texte de la autorii din străinătate. Convenţia Lettre Internationale este să avem nu numai libertatea, dar într-un fel şi obligaţia faţă de conceptul Lettre iniţial, să luăm texte unii de la alţii.”, a susţinut Irina Horea.
Aceasta a adus mulţumiri şi colegilor de redacţie Ana Nedelea, Aura Gherguţ şi Adrian Mihalache, dar şi autorilor români care au răspuns şi răspund pozitiv la solicitările de colaborare cu revista, atât scriitori cât şi ilustratori. De asemenea, a mulţumit traducătorilor,“o echipă fără de care această revistă ar fi mult mai săracă”, precum şi colectivului redacţional din care fac parte Nicolae Manolescu, Geo Şerban, Carmen Firan şi Simona Brînzaru (deşi nu este menţionată pe copertă). Totodată, Irina Horea le-a mulţumit lui Ion Horea şi Ionelei Stanciu.
Prejudecăţile faţă de România, o realitate
Dan Mircea Cipariu a întrebat dacă textele unor autori români reuşesc să ajungă şi în revistele Lettre din străinătate. Irina Horea a precizat că unele dintre acestea reuşesc, precum şi autorii, nu doar textele respective.
“Este o problemă aici. Ediţia germană este interesată, de exemplu, dacă se scrie despre România, să se scrie mai incisiv, cu mai multă agresivitate, cu spirit critic incisiv…Există o echipă de cititori români în Germania, care are un spirit critic foarte agresiv faţă de România şi faţă de tot ce se întâmplă din `90 încoace şi tot ce s-a întâmplat înainte. Mulţi sunt plecaţi din România înainte de `90, deci au dinţi foarte veninoşi împotriva României. Atunci, ei citesc într-o anumită lumină ceea ce scriem noi, este firesc. Fiecare trece prin propriul filtru ceea ce citeşte.”, a spus Irina Horea.
Ediţia spaniolă, interesată de Cioran
“Acum trei săptămâni a venit redacţia Lettre din Spania, în Bucureşti. Sunt interesaţi de Cioran. Chiar dacă lucrurile merg mai greu, poate din cauza limbii, din cauza multor prejudecăţi care există în Vest faţă de România şi faţă de ceea ce se întâmplă aici – nu este o impresie, este o realitate – poţi să convingi persoane individuale de schimbările care s-au petrecut, de buna intenţie, buna credinţă a multora dintre noi, dar la un nivel mai larg şi mai răspândit, prejudecăţile sunt încă foarte puternice. Iar, uneori, realitatea le confirmă.”, a spus Irina Horea.
Emmanuel Carrere, personalitate a literaturii franceze contemporane
“Emmanuel Carrere este o personalitate a literaturii franceze contemporane, este scriitor, scenarist, cineast, este fiul Hélènei Carrère d’Encausse, care este sovietolog renumit şi membră a Academiei Franceze. El a absolvit Institutul de Studii Politice din Paris, însă a debutat cu articole despre film, pentru publicaţii prestigioase precum „Positif” şi „Télérama”. Prima carte a sa este o monografie dedicată lui Werner Hertzog. În 1983 a scris primul roman, L’Amie du jaguar, care a apărut la editura Flammarion, iar anul următor a devenit autor P.O.L., la această editură publicându-şi celelalte romane. Este laureat al premiului Fémina, în 1995, pentru romanul La Classe de neige, iar anul trecut a primit premiul Renaudot pentru romanul Limonov. Limonov este un personaj real, el există, trăieşte şi face o navetă între Paris şi Moscova, iar acest personaj simbolizează, cum spunea chiar Carrere, toate turnurile controversate ale secolului al XX-a. Pe numele lui adevărat Eduard Veniaminovici Savenko este un personaj extrem de controversat. S-a născut în Ucraina, a copilărit la periferia oraşului Harkov. În tinereţe a fost pasionat de eroii lui Alexandre Dumas şi Jules Verne, a devenit muncitor fruntaş, însă asta nu l-a împiedicat să aibă o tentativă de 
sinucidere care-l conduce la un spital psihiatric. Intră în contact cu lumea poeţilor underground de la Harkov, şi apoi din Moscova. Emigrează legal în SUA, prin anii `70. Aici experimentează homosexualitatea şi calitatea de majordom al unui miliardar american, ocazie cu care îi va întâlni nu doar pe cei din emigraţia rusă ci şi pe Dali, Andy Warhol, Susan Sontang, Otavio Paz. Îşi scrie viaţa, manuscrisul îl propune editurii prestigioase Macmillian, care îl refuză, părăseşte SUA pentru Franţa, unde publică această carte, urmată de altele, care-l consacră drept un autor nonconformist, şi, mai mult decât atât, este considerat un Jack London rus. Are o existenţă foarte tumultoasă, participă la războiul din Balcani, de partea sârbilor, participă la puciul generalului Ruţkoi, creează partidul naţional- bolşevic, devine directorul unei publicaţii intitulată Limonka (Grenada), care îi va aduce 7000 de aderenţi tineri şi foarte tineri, dornici să trăiască periculos. Devine unul dintre personajele dizgraţiate de puterea actuală. Face parte din coaliţia „Cealaltă Rusie”, alături de Garry Kasparov. Trece şi pe la închisoare, unde va scrie alte cărţi.”, a spus Simona Brînzaru.
Acestei prezentări i-a urmat lectura unui fragment din romanul “Limonov” de Emmanuel Carrere, apărut în revista Lettre Internationale, nr. 80-81, în traducerea Simonei Brînzaru.
Evenimentele reunite sub genericul “Serile de literatură străină pe Calea Victoriei” au ajuns la sfârşit cu această seară dedicată revistei Lettre Internationale.
Dan Mircea Cipariu a mulţumit tuturor celor prezenţi, organizatorilor, coproducătorilor şi partenerilor media, care au făcut posibile aceste evenimente majore pentru cultura română actuală din arii diverse de exprimare.
Andra ROTARU
