Editura Polirom a lansat, la Târgul Internaţional de Carte Gaudeamus (ediţia a XIX-a, 21-25 noiembrie 2012, Romexpo Bucureşti), o nouă serie de autor, dedicată unuia dintre scriitorii de prim-plan ai literaturii române contemporane: Gabriela Adameşteanu. Seria a debutat cu romanul “Dimineaţă pierdută”, în ediţie definitivă, dar şi cu volumul de proză scurtă “Vară-primăvară” – ambele disponibile şi în ediţie digitală.
Distinsă cu cele mai importante premii naţionale încă de la primele romane, “Drumul egal al fiecărei zile” (1975) şi “Dimineaţă pierdută” (1984), Gabriela Adameşteanu este unul dintre autorii români cei mai traduşi în străinătate, volumele sale fiind sau urmând să fie publicate în Franţa, Germania, Italia, Spania, Statele Unite, Israel, Ungaria, Bulgaria, Rusia, Polonia, Estonia, Portugalia şi Olanda. Seria a debutat cu un titlu deja clasic al literaturii române, “Dimineaţă pierdută”, roman apărut la Editura Gallimard în traducere franceză în 2005 şi urmând a fi publicat la aceeaşi editură într-o ediţie folio în martie 2013.
De asemenea, în debutul seriei a apărut şi volumul de proză scurtă “Vară-primăvară”, ce reuneşte textele din “Dăruieşte-ţi o zi de vacanţă” (1979) şi “Vară-primăvară” (1989), dar şi texte inedite.
Vor urma un volum inedit de amintiri/eseuri, “Anii romantici”, ediţii noi ale bine-cunoscutelor romane “Drumul egal al fiecărei zile”, “Întâlnirea”, “Provizorat”, precum şi un roman nou.
„Dimineaţă pierdută” este atât de strâns legată de cadrul sau de amănuntele bogate ale vieţii personajelor – străzile şi grădinile, casele pe care le moştenesc sau le neglijează –, încât e greu să o descrii pe scurt ori să o lauzi ca pe o ficţiune obişnuită. Pe de o parte, este un studiu foarte original al unor promisiuni uitate şi al unor visuri neîmplinite. Dar poate fi citită şi ca un îndrăzneţ punct de vedere, de un modernism târziu, asupra unei societăţi întregi. Oricum ai lua-o, este o realizare uluitoare.” (Alan Brownjohn, The Times Literary Supplement)
„Cine va dori să regăsească ambianţa României din anii ’70-’80 o va găsi, intactă, în prozele scurte ale Gabrielei Adameşteanu. Nu numai o «lume» ne întâmpină în aceste proze, ci şi o «atmosferă». Or, atmosfera este prin excelenţă sufletul unei lumi, vibraţia ei interioară, ceea ce rezistă perisabilului.” (Paul Cernat, prefaţă la ediţia Opere I)
