Joi, 22 noiembrie 2012, ora 18.00, la Uniunea Scriitorilor din România, Sala Oglinzilor (Calea Victoriei 115, Bucureşti), a avut loc Seara “Vladimir Nabokov”, în cadrul programului “Serile literaturii străine pe Calea Victoriei”. Invitaţi: Bogdan-Alexandru Stănescu, director editorial Polirom, şi Veronica D. Niculescu, care a citit o traducere din romanul “Disperare” de Vladimir Nabokov, colecţia “Biblioteca Polirom”, Seria de autor “Vladimir Nabokov”, Editura Polirom, 2009. Întâlnirea a făcut parte dintr-un proiect al Uniunii Scriitorilor din România, organizat cu sprijinul financiar al Guvernului României. Selecţia scriitorilor invitaţi a fost asumată de criticul literar Nicolae Manolescu, directorul revistei „România literară” şi preşedintele Uniunii Scriitorilor din România. Moderator: Dan Mircea Cipariu.
Dan Mircea Cipariu a precizat că volumul “Disperare” de Vladimir Nabokov, tradus în premieră în România de Veronica D. Niculescu, a anticipat romanul “Lolita”, poate cea mai cunoscută operă literară a scriitorului.
Dan Mircea Cipariu l-a prezentat pe Bogdan-Alexandru Stănescu, arătând publicului volumul acestuia de poezie, “Apoi, după bătălie, ne-am tras sufletul”, Editura Cartea Românească, volum ce va fi lansat duminică, la Târgul de Carte Gaudeamus. “Dacă e să luăm exemplul Denisei Comănescu, orice editor serios şi de succes din România s-a născut poet”, a spus moderatorul serii.
“Editura Polirom a fost înfiinţată în anul 1995, la Iaşi. În acel an a publicat o carte, apoi ritmul a crescut, ajungându-se ca în anul 2012 să publice în jur de 500 de titluri noi pe an. Colecţia “Biblioteca Polirom” pe care o coordonez – şi care a fost coordonată până în decembrie 2005 de doamna Denisa Comănescu – a fost înfiinţată în 2000 şi s-a impus, în 2 sau 3 ani, ca cea mai importantă colecţie de literatură universală din România, continuând, cred eu, tradiţia începută de Editura Univers.”, a declarat Bogdan-Alexandru Stănescu.
“Se citeşte mai mult decât se cumpără”
„Relaţia cu traducătorii e o temă foarte spinoasă, în primul rând pentru că trăim într-o ţară în care se citeşte foarte puţin şi unde se cumpără şi mai puţină carte. Datorită tirajelor foarte mici, traducătorii sunt plătiţi foarte prost. (…) Până anul trecut, Colecţia Biblioteca Polirom însuma 100 de titluri noi pe an, ceea ce înseamnă enorm, este practic o editură în sine, această colecţie. Toate aceste 100 de titluri înseamnă fiecare o traducere, o redactare, o corectură, o copertă, un copyright, bani. Seria de autor “Vladimir Nabokov” mi-e foarte dragă, în primul rând pentru că mi-e drag autorul; după mine el este cel mai important autor al secolului XX.(…) Mi-e dragă această serie de autor şi pentru că a fost înfiinţată în ziua în care mi s-a născut primul copil. Am cumpărat copyrightul din taxi, de pe telefon. (…) Sunt două tipuri de cititori de Nabokov: este marea masă de cititori care nu ştie nimic altceva în afară deLolita, şi sunt alţi 500 sau 600 de oameni care ştiu că Nabokov înseamnă cu mult mai mult decât acest roman. (…) Pentru noi, contractul semnat pentru drepturile de autor ale lui Nabokov a fost epuizant din toate punctele de vedere: pornind de la suma de bani investită, ajungând la munca în sine- traducerile, identificarea traducătorilor care ar putea să facă o traducere din Nabokov. Pentru că, aşa cum Veronica D. Niculescu vă va explica, a traduce Nabokov este o dulce ocnă. (…) Noi am preluat nişte traduceri existente, dar am simţit nevoia să găsim şi alţi traducători pentru Nabokov. Întâlnirea cu Veronica D. Niculescu a fost o întâmplare fericită.”, a spus Bogdan-Alexandru Stănescu.
Personajul Hermann în Sala Oglinzilor
“Eu am venit cu romanul Disperare în original, o ediţie din anul 1968. Este volumul pe care l-am citit iniţial, înainte de mă gândi că voi traduce din Nabokov. (…) Iubesc această ediţie (deşi nu am tradus după ea) pentru că, pe copertă scrie “Vladimir Nabokov, cel mai important romancier care scrie în engleză la ora actuală.”, citat din New York Times. (…) Prima carte pe care am tradus-o din Nabokov a fost Ochiul, fără să ştiu că o să traduc pentru Editura Polirom. Era încă acea perioadă în care încă nu existau drepturile şi se publica pe ici, pe colo. (…) Eu sunt dintre cei care nu m-am oprit la Lolita. Tot ce am citit din Nabokov mi s-a părut fantastic.(…) Prin 2007, citeam Ochiul, iar două pagini de acolo sunt minunate, sunt despre frumuseţea care nu poate fi posedată. Este un monolog interior al lui Smurov. (…) 
Pentru astăzi, am avut libertatea să aleg cartea din care vă voi citi, Disperare. Am ales acest volum pentru că Hermann, persoanjul principal din carte, care cumva îl anticipează pe Humbert-Humbert din Lolita, nu suportă oglinzile. Şi, Nabokov într-o prefaţă foarte frumoasă, într-un cuvânt înainte explică că Herman niciodată nu va fi iertat pentru crima comisă în carte. Atunci, m-am gândit, ca să-l chinui groaznic, să-l aducem în Sala Oglinzilor. Al doilea motiv ar fi că, după Disperare, Naobokov a scris Darul, iar la Polirom, următoarea traducere s-ar putea să fie tot Darul. “, a spus Veronica D. Niculescu.
A urmat lectura câtorva fragmente din acest roman, iar seara s-a încheiat cu precizarea următoarelor evenimente care vor avea loc în 
cadrul programului “Scriitorii la ei acasă / Scriitori pe Calea Victoriei.” Vineri, 23 noiembrie 2012, ora 18.00, la sediul Uniunii Scriitorilor din Bucureşti, Sala Oglinzilor (Calea Victoriei nr. 115), va avea loc evenimentul “Seara Prozei”. Invitaţi: Gabriela Adameşteanu, Marta Petreu, Petru Cimpoeşu, Varujan Vosganian, Alexandru Vlad. Mai multe informaţii la pagina web:https://www.agentiadecarte.ro/2012/11/gabriela-adamesteanu-marta-petreu-petru-cimpoesu-varujan-vosganian-alexandru-vlad-sustin-lecturi-publice-la-%E2%80%9Cseara-prozei%E2%80%9D/
Andra ROTARU
