Miercuri, 7 noiembrie 2012, de la ora 17.00, la Librăria Okian din Brașov (str. Mureșenilor nr. 1) va avea loc o dublă lansare de carte a volumelor ”Frânghia înflorită” de Radu Vancu (Casa de editură Max Blecher) și ”Cele mai frumoase poeme din 2011” (Tracus Arte), coordonat de Claudiu Komartin și Radu Vancu. Prezintă: Alexandru Mușina, Andrei Bodiu, Claudiu Komartin, Dragoș Varga și Ioan Cristescu. Cu această ocazie vor fi lansate și cele mai recente numere ale revistei ”Transilvania”.
”Frânghia înflorită”
„Frânghia înflorită continuă și, cumva, încheie « saga familială », în centru cu aceleași personaje: tatăl (« mortul iubit »), soția (Camelia) și fiul (Sebastian). Amplul poem alătură fragmente din viața casnică, vise serafic-atroce, amintiri, meditații asupra poeziei, excursuri în/ discursuri despre « lumea de dincolo », într-o formulă care este, deja, « marcă înregistrată Radu Vancu ».
Idilicul și grotescul, ironia disperată și burlescul, cruzimea și delicatețea, limbajul colocvial, cel parabiblic și cel intelectual-filosofic, imaginarul debordant și notația imediatului generează un univers pulsatoriu, a cărui « pneuma » e dorința (și posibilitatea?) de a fi fericit.
Radu Vancu se distanțează atât de poezia « mizerabilistă », a desperados-ilor de cafenea, cât și de cea zis neoexpresionistă, a (pseudo)ruralilor rătăciți prin crâșmele marilor orașe. Mai exact spus: se detașează din « plutonul douămiist », impunându-se ca unul dintre cei mai importanți poeți români de azi.” (Alexandru Mușina)
„O carte scrisă impecabil, în deja binecunoscuta tehnică Vancu.
O carte generoasă și intransigentă (doar poezia e artă de familie, nu?).
O carte cu care să-ți pipăi întruna inima fericită, cu delicatețea unui elefant tânăr zdrobindu-și liniștit craniul cu trompa.
O carte extrem de emoționantă.
O primă mare carte de poezie pe care o dă generația noastră.” (Dan Coman)
„Frânghia înflorită este o carte de splendide poeme expiatoare pe care nu le pot apropia, ca amploare a conștiinței poetice, decât de poezia lui Virgil Mazilescu și de cea a lui Cristian Popescu. Oniricul zdruncinător din Caiet de caligrafie și de citire sau stranietatea înduioșătoare și captivantă din Familia Popescu stau, în Frânghia înflorită, sub semnul acelui vers extraordinar al lui Mazilescu (ce catalizează parcă, peste un veac, versul eminescian): « te-am sărutat eu mortul ». Nu e nimic fals și nu e nimic glorios în împăcarea ce se așterne peste paginile acestui album de familie cumplit și feeric la capătul căruia regăsesc, alături de Radu Vancu, o mare liniște îndoliată, speranța și mângâierea de după dezastru.” (Claudiu Komartin)
”Cele mai frumoase poeme din 2011”
„A trecut mai puţin de un deceniu de când poeţii douămiişti erau trataţi in corpore drept Calibani, fiinţe agresive faţă de orice formă a tradiţiei. Până anul trecut, însă, nici o altă generaţie poetică n-a fost suficient de atentă la scrisul celorlalţi (şi, în fond, la tradiţie) pentru a gândi o antologie de genul celei de faţă. Sper din toată inima ca, de data asta, gestul nostru să fie înţeles în semnificaţia lui reală: ca formă de atenţie la celălalt. Pentru că, aşa cum ne învaţă unii dintre maeştri, din atenţia la celălalt se naşte poezia. Şi, aş adăuga eu, şi tradiţia poetică.” (Radu Vancu)
“Multe se pot spune despre antologia Cele mai frumoase poeme, dar nu că ar fi partizană. Seria de antologii anuale pe care am inaugurat-o anul trecut cu o selecție din cele mai bune și mai originale cărți de poezie apărute în 2010, se continuă, așadar, prezentând 56 de poeți contemporani care au publicat volume noi în 2011. Toți acești poeți reușesc în maniere diferite și pe voci cu totul distincte să împingă, câte puțin, frontiera poeticității, adică să contribuie la evoluția limbajului, să delecteze sau să consoleze un cititor de astăzi, să-l readucă cu picioarele pe pământul propriei sale subiectivități sau să-l inițieze în modalitățile ritmice ale armoniei. Poeții asupra cărora ne-am oprit sunt printre acei indivizi care fac din poezie un limbaj de autodescoperire și de cunoaștere intimă (gnostică, ar spune unii) a lumii sau contribuie la umanizarea unei societăți a cărei sensibilitate e, în zilele noastre, îngrozitor de tocită.Cu dramul de obiectivitate de care suntem în stare am încercat să oferim cititorului acestei cărți o imagine cât mai largă a fenomenului poetic românesc de azi. Literatura (și în special poezia) se află, dacă ar fi să-i ascultăm pe sceptici, într-un mare impas. În același timp, nimeni de bună-credință nu poate spune că poezia noastră contemporană nu este extrem de variată, de foșgăitoare, de eterogenă. Parcă niciodată nu au coexistat atâtea școli, direcții, poetici foarte diferite, atâtea voci propunând experiențe de lectură și universuri poetice cu totul neînrudite. Cartea aceasta este un fel de dioramă. Și, poate, un fragment dintr-o imagine de foarte bună rezoluție care se completează cu fiecare an „cartografiat”. Prin aceste antologii încercăm să distingem imaginea de ansamblu a poeziei românești, un tablou vivant care îi cuprinde pe poeții cei ma influenți și mai originali, aceia care și-au impus definitiv discursurile, intrând în conștiința publicului (sau a connaisseur-ilor), dar și pe poeții care alcătuiesc grundul, poeții „de mijloc”, fochiștii, figurile bizare sau marginale, controversații, imprevizibilii, marii discreți, fiecare cu rolul și cu mica lui superputere. Ne imaginăm, la modul ideal, o lectură personalizată pentru fiecare poet din această carte din partea fiecărui cititor în parte. Jocul acesta combinatoric ne dă speranțe că Cele mai frumoase poeme din 2011 va fi citită în multe feluri, de către oameni cu repere și gusturi dintre cele mai diferite. Dacă mai are vreo importanță, vă pot dezvălui că și noi, „selecționerii” acestei antologii, scriem (fatalmente) poezie, deci nu cerebralitatea sau echidistanța critică trebuie căutate în maniera noastră de a gândi și de a construi un asemenea proiect integrator, ci empatia. Dragostea blândă și înțelegătoare a unui extraordinar „poet de familie”, care este Radu Vancu, și pasiunea mea încăpățânată și egoistă de a descoperi în poezia altora ceea ce lipsește propriei mele poezii.Sper ca explorarea textelor din Cele mai frumoase poeme să aducă cititorilor acestei cărți cel puțin la fel de multe momente prețioase pe cât le-a adus antologatorilor familiarizarea cu discursurile unor poeți între care, indiferent de diferențele lor structurale, ar trebui să existe, înainte de orice altceva, o formă de solidaritate spirituală. Ca între oameni care, deși neasemănători, se recunosc și în cea mai mare învălmășeală.” (Claudiu Komartin)
de când Muşina e Muşină??