Volumul ” Proximităţi şi mărturisiri” de Ioan Pintea, Editura Cartea Românească, va fi lansat la Târgul de Carte de la Frankfurt. Evenimentul va avea loc vineri, 12 octombrie 2012. Cartea va fi prezentată de George Ardeleanu.
De asemenea, sâmbătă, 13 octombrie 2012, Ioan Pintea va conferenţia în cadrul Colocviului „Spritualitate Iudeo-creştină. Cazul Nicu Steinhardt” alături de Geoge Ardeleanu şi Nicolae Baciuţ, Colocviu organizat de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului din România cu ocazia Centenarului “N. Steinhardt”.
“Proximităţi şi mărturisiri” conţine însemnări, reflecţii, notaţii, culturale şi teologice, scrise de-a lungul anilor. Ioan Pintea nu doar consemnează, ci şi analizează întâlniri esenţiale pe care le-a avut cu personalităţi marcante din lumea teologică şi cea culturală. Un loc aparte îl deţine, desigur, N. Steinhardt, care i-a fost părinte spiritual, luminându-i calea către sinele propriu. Multe pagini descriu experienţe de viaţă, alternând între literatură şi teologie. Autori importanţi sunt readuşi în actualitate printr-o lectură proaspătă, adecvată timpului nostru. Temele şi personajele acestora sunt retrezite şi devin contemporane nouă.
Ioan Pintea evocă, nostalgic, momente trăite ca paroh într-un sat cu totul special din Transilvania, dar şi secvenţe din călătoriile făcute la Viena, Ierusalim, Amsterdam, Veneţia, Sankt Petersburg etc.
„Din mulţimea preocupărilor şi dăruirilor sale, nu se putea ca Ioan Pintea să nu scrie jurnal. Lecturi înfrigurate, fărâme de trăiri estetico-religioase, revelaţii sau domesticităţi «argheziene», întâlniri, întrebări, evocări ale copilăriei sau ale tinereţii optzeciste, note de drum în ţară şi prin Europa, literatură, morală, credinţă, tot ce se petrece în sine şi în preajma lui se încarcă de sens, devine semn existenţial, amestec de livresc şi trăire efervescentă. O puzderie de nume, date, titluri, figuri şi întâmplări prin care – spiritual receptat – diurnul cel mai banal se înalţă ca noua dimensiune a fiinţei. De-am avea măcar douăzeci, dacă nu o sută, de astfel de preoţi (aşa cum dorea Noica tinerii «mâncători de foc» prin care să facem cultură de performanţă), cu totul altfel ar arăta dialogul intelectualilor laici cu Biserica Ortodoxă.” (Dan C. Mihăilescu)
