Marţi, 17 octombrie 2012, în mansarda librăriei Bastilia (Piaţa Romană nr. 5, Bucureşti), a avut loc o întâlnire cu scriitorul D.H. Silvian şi cu cele trei volume din ciclul „Memoriile unui nărod tembel”. Volumul trei, „Comice, dramatice, tragice şi de demult” a apărut în 2011 la Editura Tracus Arte. Scriitorul deja a finalizat un al patrulea volum şi are în lucru volumul cinci. Despre D.H. Silvian şi cărţile sale a vorbit scriitoarea şi jurnalista Cornelia Maria Savu.
Cornelia Maria Savu: „D.H. Silvian este un poet cu un proiect de lungă durată, cărţile sale având o construcţie. Eu le-am văzut ca pe un gen de epopee eroi-comică. Şi de aici ajungem la faptul că scrie o poezie spusă direct. Eu care devine, prin rostire, tu. Într-o priză directă cu cititorul, ceea ce este, într-o mare măsură, contra curentului dar şi riscant, pentru că cititorul ar putea şi să respingă. Unii cititori vor poezia cu rimă, poezia care se făcea prin anii 70-80. Românii au nostalgia asta. În acelaşi timp, poezia lui D.H. Silvian este poezia compartimentată, sub formă de falsă meorie, dar nu aş spune fals cu toată gura. Este un poet care se ambiţionează să publice în cărţi tot ceea ce scrie, tot într-o priză directă. Vrea să redescopere poezia genuină. Nu îl interesează teoria că suntem în postpostmodernism, în care trebuie să scrie şi să spună într-un anumit fel. Aspirând la titlul de artist total, se exprimă tactil, direct. Adi Cusin visa să meargă în Canada şi a scris un poem foarte frumos : ”veni un poet cu mânuşi din Canada”. Acum veni „nărodul tembel”, cu o poezie directă, cu un proiect de cinci volume. Este iarăşi riscant. Pentru că în permanenţă provoacă cititorul, pentru că cititorul este egalul său.”
Potrivit autorului, „doamna scriitoare Silvia Cinca este cea care m-a încurajat. I-am trimis manuscrisul în formă arhaică, fără diacritice, cu sînt în loc de sunt şi mi-a răspuns că este clar că avem de aface cu un om de cultură şi un mare artist şi să vin cât de curând şi să o văd. Şi ea mi-a dat elanul să mă pun pe picioare şi să devin un artist.”
D.H. Silvian a plecat din România în urmă cu 27 de ani, când încă era un adolescent, în prezent fiind stabilit în Canada. Din această cauză unii dintre crititorii săi au impresia că găsesc în cărţi o anumită nostalgie. „Nu mă simt nostalgic. Scriu de trecut, dar ca să nu se uite. Sunt un artist complet şi am transmis ce am simţit în mine. Al treilea volum, spre exemplu, se numeşte şi „conversaţii şi terapie”. De fapt asta sunt cărţile mele, conversaţie şi terapie.
(…)Totul la mine e în cifre. Cele cinci veniri ale mele în România, ce au marcat aceste cărţi, de la una la alta. Timp de 27 de ani nu am fost în România. Este o treabă unică, inedită, dacă stai să te gândeşti că un românaş plecat la 17 ani, în toiul liceului, se reîntoarce după 27 de ani şi scrie 5 cărţi, într-o poezie fantastic de românească, înseamnă că mai există speranţă. E o aventură.”, a spus scriitorul.
Artist vizual ca şi formare profesională, D.H. Silvian a fost întrebat de ce a simţit nevoia să se exprime în scris şi de ce în limba română. „Nu sunt prea bogat, am simţit nevoia să mă exprim şi a scrie este mai ieftin decât a picta. Nu am renunţat la pictură. Dacă aş fi ştiut să exprim aceleaşi lucruri şi în engleză sau franceză, aş fi făcut-o, dar nu am avut niciodată curajul şi pretenţia să spun că pot să scriu aceleaşi lucruri în franceză sau engleză. Scriu ce am supt.”, a mai spus autorul.
Autorul a citit, la un pahar de vin, şi câteva texte inedite, din volumul cinci, pe care îl are în lucru.
Dorina CIOPLEA
