Scriitorul Constantin Marafet a trimis, pe adresa redacţiei AgenţiadeCarte.ro, un text despre lansarea volumului “singurătatea vine pe facebook” de Dan Mircea Cipariu (cu 12 desene de Mihai Zgondoiu, Editura Tracus Arte), la Râmnicu Sărat, marţi, 2 octombrie 2012. Constantin Marafet a fost amfitrionul evenimentului, care a avut loc la Casa Municipală de Cultură ”Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat (str.Tudor Vladimirescu nr.20) şi care a adunat peste 60 de iubitori de poezie. Redăm, mai jos, textul integral.
Primesc, într-un mod ciudat, cartea lui Dan Mircea Cipariu ,,singurătatea vine pe facebook’’, printr-un ţimiraş. Spontan încep să-mi ,,injectez în vene’’ un ,,regat de singurătate’’. Cartea am primit-o în momentul în care doream să ,,scap de invazia biografică/de ştirile rele’’. Citind am ,,declanşat bucuriile interioare’’ şi am văzut cum ,,îngerii vin” prin poemele lui Dan Mircea Cipariu şi îi “ strigă numele’’. ,,singurătatea vine pe facebook” este o carte “care ştie să călătorească prin haosul meu interior’’ “ca o formă subtilă de linişte’’.
Carte apărută la Editura Tracus Arte, într-un tiraj de 1000 de exemplare, conţine 12 ilustraţii de Mihai Zgondoiu, editor Ioan Cristescu, prepress: Florin Iaru, corectură: Dorina Cioplea, cu sprijinul financiar al societăţii TotalSoft (preşedinte Dan Liviu Drăgan) şi cuprinde 20 de „scrisori” şi 20 de „facebook dreams”, un total de 40 de poeme excelent scrise.
Versurile se remarcă prin consistenţă lirică. Magia spaţiului virtual, universul care ne consumă şi în care ne pierdem ca într-o gaură neagră, s-a întipărit în anii de lumină ai poetului (carte publicată în momentul împliniri vârstei de 40 ani). Poeziile respiră acea autoînsingurare a celui din faţa monitorului, singur în lupta cu universul virtual. Dacă în acest mileniu omenirea stă ,,/… la mese de insomniaci/ fiecare cu monitorul său în faţă/ fiecare cu viaţa lui visată/’’, poetul ne arată calea eliberării din izolare ,,deschid uşa sufletului/ să intre creştinul cu sfinţenia în poporul meu de umbre/ . Chiar dacă ademenirea s-a adâncit „am intrat şi eu în pântecul unui vis de eliberare/ înţelegând mai bine ca oricine că lumea obiectivă/ e tot mai mult ademenire/” („scrisoarea a II-a”). Profilul poetului din „scrisoarea a XVIII-a’” este tulburător şi prevesteşte un viitor liric demn de marii făuritori de versuri: „nu simplific/ nu retuşez imaginea de sine/ sunt cel care râde în fotografiile de 1 ianuarie/ când mă răstorn cu sania şi dorina îmi pune o mască de zăpadă/…/ datele mele personale sunt un trecut din carne şi sânge pe care îl ţin într-un vas cu cenuşă/…/ oglinzile ne limitează prezentul/ reţeaua vrea să ne cumpere sufletul/ îmi scot banda neagră de la ochi şi din biografie/ iubirea de celălalt/ creşte tot mai mult/ şi se resfiră ca o vată de zahăr pe cer’’. Limbajul poetic la tematica abordată în poeziilor din cartea ,,singurătatea vine pe facebook”, toată această consecventă raportare la spaţiul virtual resimţită ca structurală şi inalterabilă avea însă nevoie de o justificare la nivelul limbajului poetic şi nu doar la acela, incontestabil, al opţunii existenţiale. Poetul o găseşte în adecvarea frazei care impresionează puternic spiritul, imaginația, a ritmului alert şi a imagisticii agreste la tiparul emoţional.
Radiografiind această carte, sesizăm că poetul cristalizează într-o formulă proprie motivul singurătăţii îngemănat cu marile obsesii ale poeziei româneşti contemporane. Prin pătrunderea esenţelor liricii, poetul pune în evidenţă legătura sa cu lumea virtuală dar şi cu cea reală. În sunetul poeziei lui răzbat mesaje precum ,,salvaţi Crăciunul’’ şi ne trimite cu o voce profetică …/ acolo unde numai speranţa în Dumnezeu/ poate schimba cenuşa în aurul cel mai pur/.
Discursul liric ascunde spaţii de intersectare a dimensiunilor liricii, o tensiune subtilă, nu lipseşte dimensiunea religioasă care-i permite eului liric să se înalţe:…suntem numai eu şi zidul/ într-un timp al izbăvirii/ am lăsat între pietre/ giulgiul unei rugăciuni scrise/.
Cartea aceasta ni-l prezintă în deplină maturitate poetică prin măiestria cu care a dat poemelor străluciri diamantine. Incontestabil, Dan Mircea Cipariu este un Poet viguros, probând un lirism de profunzime, cu un limbaj poetic caracterizat prin spontaneitate şi prin succesiune armonioasă de vocale și de consoane, are drept efect o impresie acustică plăcută (eufonie).
Constantin Marafet
Este paradoxal, spuneam la lansare, sa vorbesti despre „singuratea” care „vine” (ne inunda?) pe o retea de socializare cum e Facebook. Din pacate, este unul din paradoxurile esentiale ale acestor vremuri, in care comunicarea – ca transfer de impresii, trairi, stari, sentimente, convingeri, intre oameni – se face tot mai mijlocit si cu mijloace tot mai sofisticate. Intre oameni se insinueaza, asadar, insistent, artificialul, care ii indeparteaza tot mai mult de esenta „fiirii” lor cea dobandita de la Dumnezeu. Este alienarea, sub forma sa cea mai larg resimtita – unul din „brand”-urile ascunse ale contemporaneitatii.
Poetul Dan Mircea Cipariu se situeaza in consonanta cu vremile, foloseste Facebook-ul, dar o face de o asemenea maniera incat nu se rupe de starea sa primordiala de om, Facebook-ul furnizandu-i – lui – doar „vise” (Facebook dreams), in timp ce el isi traieste conditia si o impartaseste semenilor prin „scrisori”. Nota dominanta a volumului este echilibrul intre cele doua stari/trairi existentiale – divinul si artificialul – dat prin alternanta perfecta intre „scrisori” si „vise”, regasit chiar si in imaginile sugestive ale ilustratiilor lui Mihai Zgondoiu; am remarcat, in acest sens Fila cu cele doua jumatati simetrice „Face” (fata, chip, individ) si „Book” (cartea) pe care o foarfeca prinde a le desface, ca si copacul cu radacinile in „Life” (viata) si ramurile terminate in „Like” (imi place, sunt de acord). Un limbaj poetic modern, cristalin, excelent dozat, pus in slujba unui concept de mare actualitate si acuitate – un volum de referinta…