Luni, 15 octombrie 2012, la Muzeul Naţional al Literaturii Române a avut loc lansarea volumului „Beţie fără martori” de Anca Stănescu, apărut anul acesta la Editura Tracus Arte. Despre scriitoare şi cartea sa au vorbit Ion Cristescu, directorul editurii, şi scriitorul Dan Mircea Cipariu.
Ioan Cristescu: „Mă aflu destul de des în ultima vreme în postura de a prezenta cărţi de poezie pe care noi, la Tracus Arte, le considerăm bune de a ne reprezenta. Cred că astăzi ne aflăm în faţa unei astfel de cărţi, nu numai pentru că este prefaţată de Traian T. Coşovei. Din câte ştiu, Anca Stănescu nu este la prima ei carte dar noi am considerat-o un debut, şi cred că şi ea se consideră la fel, şi este un debut cu reale şanse pentru a fi integrat în valul actual.”
Despre carte a vorbit şi scriitorul Dan Mircea Cipariu, preşedintele secţiei de poezie a Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti. „Sunt bucuros să vorbesc despre „Beţie fără martori”, mai cu seamă că această temă a artistului care este potenţat sau inhibat de alcool şi de lumea aceasta care se desprinde din Bachus este, de multă vreme, o temă importantă a poeziei româneşti postrevoluţionară. Aici putem aminti cea mai bună carte de poezie a anului 2010, „Cartea alcool”, a lui Ion Mureşan (Editura Charmides), şi altele, în care tematica aceasta este una ispititoare.
Şi m-am întrebat cu ce ar putea să vină nou o debutantă în literatura română, şi de gen feminin, pentru că să nu uităm că am avut scriitori care şi-au legat starea de poemă de această stare de vertij, uneori underground, care era rezultatul unui profund consum de sine şi de tării. Pentru că, de obicei, poezia este asociată nu vinului, ci tăriilor, şi spirituale, şi ideatice dar şi alcoolice. Am fost foarte curios să văd ce alcooluri se regăsesc în această carte şi aici este foarte interesant că nu apar tăriile ci apare vinul. Un element subtil de analiză a textului.
Avem aici, de fapt, fişele, biografemele unui eu liric care încearcă să pună sub lupa propriei sale sensibilităţi, ideea ecleziastică potrivit căreia totul este trecător. Ea are însă o problemă cu prezentul, care este unul extrem de tensionat. Spune la un moment dat Traian T. Coşovei că are un ochi de o precizie cinematografică. Are dreptate, sunt toate elementele de atenţie diurnă.
Această carte este scrisă ca şi cum ar dori să se povestească pe sine şi acesta este un act profund de terapie, şi aceasta mi se pare că este ţinta cea mai mare a autoarei. Autoarea nu are încredere în ceea ce numim succesul prin poezie. Ea îşi dă seama că dincolo de orice ideologie poetică, cea mai importantă este izbăvirea de sine, şi aici mi-am dat seama că este un discurs serios.
Am căutat două poeme care să dea o matrice acestei cărţi, primul fiind „Aceeaşi singurătate”. În fine, avem un fel de manifest şi, în acelaşi timp şi un crez poetic: „Alesul”.
„Beţie fără martori” este o carte de debut pe care am citit-o cu mult interes şi despre care, sunt convins, se va scrie şi o carte care nu va trece neobservată.”, a spus Dan Mircea Cipariu.
Dorina CIOPLEA
