Miercuri, 17 octombrie 2012, ora 18:00, în foaierul teatrului Odeon din Bucureşti, are loc lansarea în volum a piesei de teatru “A doua scrisoare pierdută” de Eugen Șerbănescu, Editura Palimpsest. Prezintă poetul și criticul Ion Cocora şi prof. univ. regizor Alexa Visarion.
“A doua scrisoare pierdută (sau Trenul togolez nu oprește la Paris), comedie post-caragialiană în patru acte, urmărește noile destine ale clasicelor personaje, începând din chiar momentul căderii cortinei la Scrisoarea pierdută a lui I.L. Caragiale.
Păstrând epoca, spiritul, atmosfera și limbajul capodoperei marelui dramaturg, autorul celei de-A doua scrisori pierdute ne înfățișează o poveste nouă, în care Trahanache și ai săi capătă tipologii sensibil schimbate, unele chiar verosimil renăscute. Apar intrigi nebănuite, de-a dreptul diabolice, puse la cale de Cetățeanul turmentat, care nu este ce pare a fi, el ascunzând, în realitate, un personaj misterios și celebru. Scopul lui este de a o cuceri pe Zoe, de care este îndrăgostit în secret, dar la care râvnește și redutabilul Cațavencu, ba chiar și Trahanache, reîndrăgostit de propria soție.
Lucrurile se precipită când Dandanache este împușcat la București de misterioasa amantă a becherului, eliberând locul de deputat și provocând noi alegeri la Colegiul al II-lea. La rândul lui, Trahanache, sub povara publică a încornorării, îl împușcă pe Tipătescu, eliberând-o pe Zoe din adulterul existențial în care se complăcea.
Va reuși așa-zisul Cetățean turmentat s-o smulgă pe Zoe – o principesă Caragea scăpătată și eșuată pe un tărâm care nu e al ei – din marasmul Farfurizilor și Brânzoveneștilor care o înconjoară? Sau va câștiga parșivul Cațavencu? Tipătescu, pierzându-și iubita, își va pierde și viața? Trahanache înnebunește de-adevăratelea sau doar face pe nebunu’? Și, în definitiv, cum de se întâmplă toate câte se întâmplă? Cine trage sforile?
Lovitura de teatru din final dă toate răspunsurile, încoronând o dramaturgie cuceritoare, care se citește cu sufletul la gură, ca un roman rocambolesc. O piesă singulară în literatura română – atât prin originalitatea concepției cât și prin intertextualitatea cu o operă clasică. O lucrare care va ține multă vreme afișul, pentru că insuflă o nouă viață nemuritoarelor personaje și-l revigorează pe Caragiale din noi.”, au scris organizatorii evenimentului.
