Miercuri, 26 septembrie 2012, de la ora 16.00, Editura Tracus Arte vă invită la lansarea volumului „Vreau altă realitate. Artă, merg pe mâna ta” de Constantin Iftime, apărut anul acesta. Evenimentul va avea loc la Rampa de Jazz şi Poezie din cadrul festivalului Strada de C`Arte, organizat de Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din Bucureşti. Vor vorbi despre carte scriitorii Cornelia Maria Savu şi Cosmin Perţa.
“Este frustrant să intri într-o carte de poezie ca pe o stradă cumva familiară, să ai impresia că identifici câteva indicatoare cât de cât certe, să încerci să le urmezi şi să îţi dai seama, când este deja prea târziu să te întorci, că indiciile se înmulţesc şi se anulează unele pe altele cu atâta repeziciune, încât te trezeşti într-un labirint din care nu doreşti decât să ieşi cât mai întreg la minte şi la simţuri. Am auzit vocea lui Rimbaud, care mi s-a părut că mă poate călăuzi, dar ea n-a durat prea mult. I-am auzit fâlfâindu-mi pe la urechea interioară pe Ezra Pound şi pe T.S. Eliot, dar şi pe C.G. Jung şi Umberto Eco. Am crezut la un moment dat că am căzut în „Poemul care nu poate fi înţeles” al lui Ion Mureşan, dar nu eram acolo, deşi peisajele semănau. Nu ştiu, mă aflu în labirint şi mă urmăresc încă vorbele stranii de la începutul cărţii: „În sfârşit, întunecimi ale unui spaţiu sterp. Acolo, ţi-am spus,/ Îmi voi pregăti poezia, singur!”. Mai clar de atât? „Vreau altă realitate,/ Artă, merg pe mâna ta”, obsesie mereu despletită şi reîmpletită: „Toate ajung în imaginaţie, ajung în invizibil./ Vreau altceva, artă, vreau altceva, vreau altceva./ Însăşi casa în care am stat pentru asta va dispărea brusc,/ Nimeni nu are proba fidelităţii, nu are uneltele imaginaţiei, sau/ Ale metamorfozei până la capăt./ Asta numai dacă arta va metamorfoza./ Gata, vreau altceva, vreau altceva,/ Vreau altceva”. Sau, ceva mai încolo: „Scumpă imaginaţie,/ Descrie drumul acestui gând până la capăt./ Perfecţiunea excesului, sfânta nebunie îmi va arăta,/ Puţin câte puţin.”
Personaje infernale ies în faţa cititorului din loc în loc: Fiara, Viermele, Boul, Demonul nou. Iar peisajele, în lunga şi halucinanta lor peregrinare, sunt peisaje dintr-un creier de mare combustie, aşa încât plonjările în realitatea imediată (“Animalul istoriei recente trăieşte”), ba chiar în momente imediat recognoscibile: “Şi m-am trezit brusc./ Era 13 iunie 1990. Şi m-au năpădit o mulţime de gânduri” sunt atât de imprevizibile, încât seamănă cu prăbuşirea unui avion în faţa casei proprii.” Ioan Es Pop
„Trebuie spus de la bun început că dl Constantin Iftime face parte din acea categorie de oameni care mustesc de inteligenţă şi de cultură. Prin urmare, atunci când ne apropiem de literatura scrisă de dumnealui, trebuie s-o facem cu maximă precauţie şi să ne aşteptăm la nenumărate capcane, pentru că autorul – în marea lui cultură şi inteligenţă – va pune multe capcane în calea cititorului. Cartea dlui Constantin Iftime este unică, din punctul meu de vedere, şi o să vă spun şi de ce. Primul meu argument este acela că nu vine din nici o filieră discursivă poetică din cele pe care le-am putut recunoaşte în ultimele decenii. Din contră, Constantin Iftime este un foarte bun cunoscător al fenomenului poetic. A asimilat foarte bine lecţiile discursului poetic din ultimii ani, a asimilat foarte bine discursurile şaizeciştilor, ale şaptezeciştilor, ale optzeciştilor şi tot ceea ce a urmat pe urmă, nouăzecişti, douămiişti. Le-a amalgamat atât de bine, încât a reuşit să-şi construiască un discurs propriu, personalizat, un discurs care este o entitate în sine, care nu pare a avea nicio filieră recognoscibilă. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, Constantin Iftime este, din punctul meu de vedere, un autor de amplă viziune. Veţi vedea, cartea este aproape o epopee, o pseudo-epopee sau o cvasi-epopee. Este un discurs de iniţiere, un discurs teoretic chiar de iniţiere în universul poeziei. Aşa cum ne-am obişnuit, în textele marilor autori români din ultimele decenii, poemele ascund în spate un fior narativ, ascund o poveste. Ei, în cazul lui Constantin Iftime, nu neapărat o poveste avem în spatele textului, ci mai mult – o estetică sau, dacă vreţi, chiar o fenomenologie a textului poetic în sine. Constantin Iftime este un autor de poezie teoretică foarte concentrată. Veţi vedea că are chiar şi note de subsol, care nu sunt doar divagaţii, şi nu sunt nici doar explicaţii ale textelor. Din contră, fac parte din acelaşi corpus textual şi vin, la fel, cum am văzut la Gheorghe Crăciun, în „Pupa russa”, vin să deschidă mereu şi mereu noi lumi ficţionale în cadrul aceluiaşi produs ficţional finit. Constantin Iftime este un autor remarcabil prin textul pe care l-a scris în această carte, şi eu sunt convins că dl Constantin Iftime, cu acest volum, „Vreau altă realitate. Artă, merg pe mâna ta”, intră în rândul poeţilor celor mai importanţi din acest moment în literatura română”. Cosmin Perţa
