Marţi, 4 septembrie 2012, ora 14:00, la Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti va avea loc lansarea volumului “Ziua de dinainte” de Liviu Georgescu, colecţia “Biblioteca Românească”, prefaţă de Mircea Martin, Editura Paralela 45. Cu această ocazie, şi Editura Brumar lansează volumul „KATANAMORFOZE” de Liviu Georgescu. La eveniment vor participa: Mircea Martin, Dan Cristea, Liviu Georgescu.
„Liviu Georgescu este, probabil, ultimul optzecist care debutează editorial (Călăuza, 2000). După alte câteva plachete, destul de numeroase, ca şi cum poetul ar dori să recupereze, formula poetică pare a se fixa. Radu G. Ţeposu l-ar fi ataşat neoexpresioniştilor din generaţia optzeci. Gh. Grigurcu vede în el un suprarealist. Lirismul pletoric trimite la Liviu Ioan Stoiciu, violenţa limbajului la Elena Ştefoi, vizionarismul, la Mariana Marin. În fond, originalitatea lui Liviu Georgescu constă în puternica lui înclinaţie către eschatologic.” (Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură)
„Volumul Ziua de dinainte reprezintă o cotitură în poezia lui Liviu Georgescu. Liviu Georgescu este un maximalist atât prin privirea generală aruncată asupra lumii, cât şi, mai ales, printr-o acută sensibilitate morală. În măsura în care este prezent în poemele sale, cotidianul e proiectat negreşit într-o ordine cosmică. Într-un context poetic dominat de luciditate ironică, deriziune şi autoderiziune, Liviu Georgescu îşi permite să dezvolte netulburat în faţa noastră „viziuni”, iluminări încrezătoare, pasionate, fie că ne invită la elevaţie spirituală, la „înălţare”, fie că ne face martori ai prăbuşirii cosmice şi ai nimicniciei omeneşti. Nu de puţine ori, cele două seturi de imagini intră în compunerea aceluiaşi poem. Suntem aici în plină hiperbolă a unei asumări generoase.
Rareori se pot întâlni la un poet din ziua de azi asemenea propagări de energie, atâta freamăt cosmic şi mai cu seamă acest patos al cuprinderii totale.” (Mircea Martin)
„Liviu Georgescu e acelaşi poet de scenarii arhetipale care se străvăd acut prin plasa cotidienelor şi pe care el le rememorează, le developează sau le consemnează cu o imaginaţie mereu în clocot sau tulburată de solicitările simultane, reciproc exasperante, ale angoasei şi iluminării, desfaşurări ce merg pe principiul totalităţii, al panoramei integrale; scenariul biografic sare numaidecât în scenariul general al evoluţiei şi istoria lumii defilează ca secvenţe ale propriei deveniri, amestecată indistinct în cosmologic. Identitatea e un palimpsest. Geneza e o poveste, destrămarea, o experienţă.” (Al. Cistelecan)
