Ioan Holender (director al Operei de Stat vieneze timp de 19 ani) va citi la Viena, în Café Museum (amenajată de Adolf Loos şi adresă preferată a lui Lucian Blaga în perioada sa vieneză), din volumul “Confesiunile unui cafegiu” de Gheorghe Florescu, Editura Humanitas, 2008. Vor mai fi citite fragmente din Gyula Krúdy şi Sándor Márai, la invitaţia colegilor de la Collegium Hungaricum. Lectura face parte din programul Săptămânii EUNIC / EUNIC-Week (1 -7 octombrie 2012).
Institutul Cultural Român din Viena se asociază cu 17 institute culturale şi ambasade din Viena, precum şi 9 cafenele vieneze de tradiţie pentru a sărbători “Ziua cafelei” printr-o serie de lecturi reunite sub titlul “Literatura europeană în sufrageriile extinse ale Vienei”, sub patronajul Vicecancelarului Austriei, dr. Michael Spindelegger.
„Născut în zona pitoresc-deochiată a Dudeştilor, pe care o descrie suculent, din neam de negustori olteni, cu tatăl arestat de comunişti (fost detectiv la Siguranţa), Gheorghe Florescu are de mic morbul mercantil, vocaţia prăvăliei şi voluptatea servirii, alunecând febril de la un comerţ la altul,ucenicind cu sârg, maleabil, ductil, pliabil pe toate aşteptările, gusturile şi poruncile.“ (Dan C. Mihăilescu în “Idei în dialog”)
Programul detaliat al celor 9 lecturi a fost publicat sub forma unui ziar de epocă al cărui design aparţine unui grafician român (Ovidiu Hrin), disponibil din această săptămână în fiecare dintre cafenelele ce vor gazdui lecturile.
Gheorghe Florescu (n. 1944) a învăţat meşteşugul pregătirii cafelei de la Avedis Carabelaian, unul dintre celebrii cafegii armeni care mai existau în Bucureşti la sfârşitul anilor ’60. Devine el însuşi cafegiu şi totodată şef al magazinului de cafea şi delicatese din str. Hristo Botev 10, unde avea drept clienţi mari literaţi, actori sau medici bucureşteni, dar şi personaje importante din Securitate şi Miliţie ori alţi privilegiaţi ai regimului. După cutremurul din 1977, Armenaşu, cum i se spunea, e numit şeful unui uriaş complex comercial din Pantelimon, însă continuă să prepare „cafea Avedis“ într-un magazin de pe str. Sfinţilor. La mijlocul anilor ’80 este arestat în „lotul cafea“ şi are nefericita ocazie de a face cunoştinţă cu puşcăria de drept comun din perioada târzie a dictaturii.
Din poziţia sa de comerciant, Florescu a cunoscut ca nimeni altul epoca ceauşistă. A cunoscut-o, s-ar putea spune, de la nivelul trebuinţelor omeneşti fundamentale: mâncare, băutură, sexualitate. Sau, mai exact, de la nivelul poftelor fireşti: pentru cafea, alcooluri fine, ţigări occidentale şi orice alte produse „din import“ – pentru tot ce lipsea de pe piaţă şi reprezenta pe atunci, alături de sex, o plăcere supremă a vieţii. A cunoscut, mai ales, mecanismele care făceau să funcţioneze acea societate: relaţiile, complicitatea, şpaga, dar şi frica de represalii.
Cu un neaşteptat, surprinzător talent literar, Gheorghe Florescu povesteşte despre dedesubturile aşa-numitului „comerţ socialist“, comerţ aflat, în mare parte, în mâinile Securităţii. Mica istorie se intersectează cu istoria cea mare în aceste pagini scrise cu vervă, îmbibate de atmosfera României anilor ’60-’70-’80, cu descrieri incredibil de amănunţite ale străzilor bucureştene de altădată, cu poveşti adevărate şi personaje pitoreşti, multe încă în viaţă, multe bine cunoscute. Confesiunile unui cafegiu, care se încheie cu evenimente din zilele noastre, fac inteligibilă o lume – lumea din care s-a născut realitatea de azi. (Ed. Humanitas)
