De curând, la Editura Junimea a apărut volumul “Infernul vândut ca paradis” de Sorin Ilieşiu, cunoscut cineast şi militant civic. „Această carte e un strigăt şi o mărturie. O neîmpăciuire şi o împăciuire. Dincolo de cinema, ea vorbeşte despre rănile unei societăţi şi ale unui om, despre istoria unei generaţii cu dramele şilaşităţile sale, despre trecerea de la o societate a “şoaptei” la aceea a unei “mânii” retorice şi a unei ipotetice “împliniri” finale.”(George Banu)
„Ceea ce mi se pare cel mai important în cartea lui Sorin Ilieşiu este modul în care o teorie a funcţiilor manipulative ale filmului se naşte din analiza foarte exactă şi cvasi-exhaustivă a unei cinematografii luată ca „studiu de caz”, cinematografia românească din vremea comunismului – cu puţinele sale reuşite artistice şi cu multele sale deşeuri propagandistice. Onest până la capăt, autorul nu ezită să supună şi propria sa creaţie aceleiaşi analize critice spectrale, aceleiaşi priviri lucide, transformând adesea vivisecţia într-o la fel de nemiloasă autoscopie. O carte esenţială pentru a înţelege ce a fost filmul ca „armă propagandistică” în vremea comunismului, /…/ o carte foarte bine scrisă, în care drumul de la imagine la concept şi invers se petrece cu o naturaleţe demnă de invidiat.” Liviu Antonesei
„Scrisă cu luciditate şi probitate profesională, incisivă în atitudine şi percutantă în expresie, uneori de acurateţea şi densitatea de cristal a aforismului, alteori de perspicacitatea şi subtilitatea analitcă a comentariului critic, Infernul vândut ca paradis depune o convingătoare mărturie despre felul în care artistul îşi poate împlini vocaţia în două lumi diferite, a totalitarismului şi a libertăţii.” Dumitru Chioaru
„Sorin Ilieşiu a scris cu nerv(i) o carte împotriva uitării şi împotriva falselor valori.” Dan Mircea Cipariu
„Din nuclee aforistice e făcută întreaga primă parte a cărţii lui Sorin Ilieşiu: o scriitură densă şi tensionată, dar mai degrabă implozivă decât explozivă, chiar dacă aforismele beneficiază de o poetică a extinderii (în aceeaşi măsură în care comentariile beneficiază de o poetică a densificării). (…) Pare o carte de reflecţie (şi este), dar este o carte de durere; pare o confesiune (şi este), dar este o terapie de conştiinţă şi, mai important poate, de suflet. (…)
Unitară, de o coerenţă invulnerabilă (chiar dacă diferenţele de formă dintre părţi se văd), cartea lui Sorin Ilieşiu are tranşanţa unei somaţii imperative de conştiinţă.” Al. Cistelecan
„Cartea domnului Sorin Ilieşiu mi se pare a fi de-a dreptul extraordinară prin capacitatea autorului de-a face confesiuni pe muchie de cuţit şi de-a dezvălui atâtea umbre ale comunismului. Nu am mai citit de mult timp un volum atât de emoţionant.” Dumitru Crudu
“Sorin Ilieşiu face o vivisecţie a regimului comunist, cu incursiuni în istorie. (…) El spune adevărul întreg. Cartea lui e mai mult decât necesară. Mai ales acum. (…)
Sorin Ilieşiu vine să ne atenţioneze: nu există infern cu faţă umană, nu credeţi în religia răului, nu credeţi în „adevărurile” care spun numai minciuni. El devine, prin memoria moştenită, un martor important la viitorul proces al comunismului.” Nicolae Dabija
