Mihail Șișkin, considerat unul dintre cei mai buni autori ruși contemporani, este pentru prima oară tradus în limba română. Volumul „Scrisorar”, apărut de curând la Curtea Veche Publishing, a fost recompensat în 2011 cu cel mai important premiu al literaturii ruse, Marea carte (Bolshaja Kniga), iar drepturile de publicare au fost cumpărate în mai puţin de un an de la apariţia sa în peste 20 de ţări.
Singurul scriitor ce a câştigat toate cele trei mari premii literare ruseşti – Premiul Booker Rusesc (Russkii Buker, 2000), Marea carte (Bolshaja Kniga, 2006, 2011) şi Premiul Naţional pentru Bestseller (Nacionalnyi Bestseller, 2005) – a scris un roman de dragoste de o frumuseţe şi o profunzime demne de operele clasice. De altfel, scriitorul este în mod frecvent comparat ca stil cu scriitori de anvergură precum Cehov, Nabokov sau Joyce, a căror influenţă o recunoaşte.
Volumul “Scrisorar” a fost dramatizat la Teatrul de Artă Cehov din Moscova, în regia Marinei Brusnikina.
„Scrisorar”, apărut în traducerea Antoanetei Olteanu, este povestea de dragoste dintre Sașa și Volodia, doi îndrăgostiți despărţiţi de război. Legătura lor trăieşte prin scrisorile pe care şi le trimit. Dragostea lor există acolo unde oamenii nu putrezesc şi sunt cicade mute, unde viaţa este zgomotoasă, generoasă, dăinuitoare, unde şinele de tramvai se îndreaptă spre un cui nevăzut de care se ţine lumea.
Volodia participă la înăbuşirea Răscoalei Boxerilor şi află că singura victorie în război este să rămâi în viaţă. Saşa descoperă că poate fi fericită atunci când îşi ţine de mână tatăl, în ultima clipă a vieţii lui. Fiecare înţelege, în alt timp şi totuşi în acelaşi, că numai moartea dă sens vieţii. Şi amintirea e mai puternică decât prezentul.
Unul dintre cei mai apreciați critici lliterari ruși, Konstantin Milchin spune despre „Scrisorar” că este „o minunată proză experimentală, în care autorul vorbește despre istoria rusească, legând diferite ere și limbaje”.
„Începutul acestui roman […] este de o frumuseţe care îţi taie răsuflarea. Am putea crede că citim corespondenţa dintre Virginia Woolf şi Robert Musil.“ Le Figaro
Mihail Șișkin s-a născut în 1961 la Moscova și a studiat la Institutul Pedagogic din capitală. După absolvire a lucrat ca jurnalist și apoi ca profesor de engleză și germană. În 1995 s-a mutat în Elveția, unde locuiește și astăzi. În prezent, Șișkin lucrează ca interpret asistând autoritățile elvețiene în intervievarea persoanelor din Rusia sau din alte părți ale fostei Uniuni Sovietice care cer azil. Multe dintre poveștile și descrierile pe care le-a tradus și-au găsit loc în romanele sale. Și-a făcut debutul literar în 1993 cu volumul de scurte povestiri „Urok Kalligrafii” (Урок Каллиграфии). În continuare, Șișkin a publicat romanele: Zapiski Larionova (Larionov’s Reminiscences), în 1994, „Vzjatie Izmaila” (Взятие Измаила, 1999) care a câștigat Russkii Buker în 2000, „Venerin Volos” (Венерин Волос, 2005) premiat cu Nacionalnyi Bestseller în 2005 și premiul „Marea Carte” în 2006 și „Scrisorar” (2010). Pe lângă rusă, Șișkin scrie și în germană.
