De curând, la Editura Herald, în traducerea lui Gabriel Avram, a apărut volumul „Misteriile Antichităţii”, semnat de Alfred Loisy. Un studiu amplu despre sacrificiile din creştinism şi despre rădăcinile acestei religii în cultele misteriilor.
„În cadrul cursurilor pe care le-am susţinut la College de France, am întreprins un amplu studiu privitor la sacrificiile săvârşite în cadrul diferitelor religii. După ce am cercetat această problemă în vechile culte ale Orientului, Greciei şi Romei, am fost nevoit să analizez în paralel importanţa sacrificiilor în cadrul misteriilor păgânismului greco-roman, precum şi sacrificiile în cadrul cultului creştin. Cu această ocazie, m-am ocupat de problema originilor creştinismului şi am ajuns la concluzia că rădăcinile acestei religii nu trebuie căutate doar în iudaism, ci şi în vechile religii păgâne, prin intermediul cultelor misteriilor .
Cultele elenistice şi religia romană au păstrat, încă din vremurile îndepărtate, riturile epocilor primitive, peste care au suprapus o nouă concepţie asupra lumii şi a zeilor, cât şi noi raporturi dintre zei şi univers. Lumea reprezintă un domeniu în care îşi exercită libera lor voinţă. Aceşti zei s-au îndepărtat mai mult sau mai puţin de fenomenele naturale. La început, zeii erau consideraţi a fi un fel de dublu pe jumătate nediferenţiat, pe jumătate spiritual al acestor fenomene; în urma dezvoltării religiilor, zeii nu mai sunt forţe naturale, ci devin persoane.
Pe măsură ce conştiinţa personalităţii umane dobândea o mai mare claritate, personalizarea zeilor a căpătat o mai mare acurateţe. Personalizarea lor a devenit mai mult sau mai puţin transcendentală, dar ea a fost gândită după calapodul umanităţii. Acţiunea invizibilă a zeilor se modelează pe cea a oamenilor cu autoritate în societate. Zeii devin stăpânii, protectorii cetăţilor şi ai familiilor. Cultul care li se dedică acum reprezintă un omagiu adus suveranităţii lor, o retribuire a bunelor lor servicii, condiţia prin care se mijloceşte continuitatea bunăvoinţei lor. Vechile rituri magice se înfăptuiesc acum exclusiv în cinstea lor. Acum sacrificiul devine un dar, un tribut, un semn al adoraţiei. De aceea a fost cât se poate de firesc că aceste sacrificii să fie multiplicate. Chiar dacă ideea necesităţii sacrificiului, a unei necesităţi care nu este o simplă obligaţie morală, ci un soi de lege naturală, încă subzistă suficient pentru a nu-şi pierde caracterul magic, nimeni nu va mai tăgădui faptul că sacrificiul reprezintă acum o trăsătură proprie religiei.” Alfred Loisy
Alfred Firmin Loisy(1857-1940), profesor, preot şi teolog, a devenit principalul exponent al modernismului biblic în Biserica Romano-Catolică, argumentând că criticismul biblic ar trebui aplicat la interpretarea Scripturii. Poziţiile sale teologice l-au pus adesea în conflict cu autorităţile ecleziastice ale epocii sale, precum şi cu papii Leon XIII şi Pius X. Până în 1931 a condus catedra de istoria religiilor la College de France. Moare în 1940.
Opera (selectiv):
Evangile et l’Eglise (The Gospel and the Church). 1903, Bellevue, Paris
Les evangiles synoptiques. (1907-8), Ceffonds.
La religion d’Israel (The Religion of Israel). 1910, London,T. Fisher Unwin.
My Duel with the Vatican: the Autobiography of a Catholic Modernist. 1924, New York: E. P. Dutton & Company.
