La Editura Institutului Cultural Român a apărut, de curând, o ediţie bilingvă română-engleză a albumului „Constantin Flondor și gruparea NOIMA – Ciprian Bodea, Dan Gherman, Sorin Neamțu, Andrei Rosetti, Sorin Scurtulescu, Robert Koteles, Liliana Popa Mercioiu, Ierom. Pantelimon Șușnea”. Traducere în limba engleză: Dana Chetrinescu. Albumul este diponibil în librării și pe http://www.e-icr.ro/.
„Grupul NOIMA… Cine este el și ce-i mână pe membrii lui în luptă? După cum o arată și numele, cred că principalul lor scop este acela de a afla care este noima picturii și care este noima lor, ca pictori, în această lume și acest timp. Dacă noimă este un cuvânt folosit în limbajul curent mai mult pentru expimări negative, în cazul grupului care poartă acest 
nume el capătă conținutul căutării înfrigurate a unui drum și a unor întâlniri, absolut necesare pentru a încărca și valida existența întru ale picturii, și nu numai. O căutare cu accente grave, dar și încrezătoare. NOIMA (născută în anul 2003) a venit pe un teren obișnuit cu astfel de însămânțări, căci Timișoara are o tradiție destul de veche și de bogată în ceea ce privește grupurile sau grupările de artiști vizuali. (…) Grupul NOIMA este constituit tocmai de câțiva dintre cei mai zeloși și înzestrați ucenici ai maestrului Constantin Flondor. Este vorba de Andrei Rosetti (Deva, n.1974), Ciprian Bodea (Timișoara, n. 1979), Dan Gherman (Lipova, n. 1980), Sorin Neamțu (Arad, n. 1977), Sorin Scurtulescu (Timișoara, n. 1979). (…)
A fost un dar al lui Dumnezeu că toți acești tineri (încă!) să fie ucenicii unui profesor ca maestrul Constantin Flondor. A fost și meritul lor că și-au dat seama de acest dar. Îi leagă de profesorul lor sentimente de dragoste, de admirație, de recunoștință. Și atunci, este interesant de văzut ce îi datorează ucenicii Dascălului lor. Nu puține lucruri: tipul de raportare la pictură, încărcat de o responsabilitate maximă față de sine, față de destinatari, și, mai ales, față de Dumnezeu (…), tipul de exploatare a unui subiect sau a unei teme (…), explorarea culorilor, uneori prin nuanțele lor nesfârșite (…), tipul de implicare și de responsabilitate maximă cu care este încărcat orice gest pictural (…), un anumit fel de apune tușele, un anumit fel de a compune și colora, înscrisuri în câmpul picturii, făcând parte integrantă din ea etc. “ – Costion Nicolescu (text scris în 2007, după o expoziție a grupării NOIMA la Timișoara)
