Luni, 3 septembrie 2012, ora 19.00, la Librăria Café Kretzulescu din Bucureşti, va avea loc o întâlnire despre „Case şi oameni din Bucureşti“ cu istoricul Andrei Pippidi şi arhitecţii Nicolae Lascu şi Şerban Sturdza. Seara se va deschide cu lansarea celui de-al doilea volum al cărţii „Case şi oameni din Bucureşti“ de Andrei Pippidi, Editura Humanitas. Reprezentanţii ARCEN vor citi pentru public câteva fragmente din volum, care redau istoria unor case realizate de arhitecţi renumiţi şi locuite de oameni de vază ai timpurilor trecute. Evenimentul se va încheia cu o dezbatere despre oamenii şi casele din Bucureştiul secolelor XIX şi XX. Prin acest eveniment, Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate – ARCEN va lansa proiectul „Educaţie pentru Bucureşti”, proiect ce are ca scop conservarea şi promovarea memoriei oraşului Bucureşti. Eveniment organizat de Editura Humanitas împreună cu Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate – ARCEN.
„Când n-ai construit tu, e uşor să dărâmi! Vedem asta pretutindeni în jurul nostru. Lipsa de orice respect sau milă faţă de munca celor dinaintea noastră. Nu ştiu dacă e o trăsătură distinctivă a „omului nou“, dar s-a accentuat în ultima vreme. S-a întrecut măsura! Lăcomia celor care cumpără casele vechi ca să ridice pe terenul încă ocupat de ele etaj peste etaj, şi la fiecare dintre aceste etaje de metal, beton şi sticlă birouri de închiriat sau locuinţe de vândut scump, nu mai are rabdare.
Numai Dumnezeu ştie câte case din Bucureşti sunt părăsite şi lăsate să se macine în mizerie. Uneori este un mod de a pregăti demolarea, aşa cum câte un ticălos prinde pică pe copacul care-şi scutură frunzele în curtea lui şi atunci îi toarnă acid sulfuric la rădăcină pentru a primi, dupa ce s-a uscat, aprobarea să-l taie. Şi distrugerea arborilor trebuie socotită o crimă împotriva oraşului nostru, dar, în privinţa caselor, situaţia e prea gravă ca să fie expediată în câteva rânduri.“ —Andrei Pippidi
„Bucureştiul este — cu o vorbă a lui Andrei Pleşu — «un oraş neiubit». Paseiştii trăiesc doar cu fantasmele vechilor armonii senzoriale, pesimiştii i-au decretat de mult dispariţia, se aşteaptă marele seism devastator, iar tranziţia ne-a adus prapădul arhitectonic, kitsch-ul, haosul, sufocarea.
În resemnarea (şi dezmăţarea) generală mai există înca energii bătăioase, care nu se sfiesc să se ia la trântă cu balaurii deciziilor pustiitoare, făcând deopotrivă opera de recuperare, conştientizare, buna provocare şi exorcizare a acestei nenorocite frenezii distructive care, din nefericire, ne caracterizează nu de azi, de ieri.
O astfel de energie s-a revelat a fi, publicistic, în ultimii ani, Andrei Pippidi. Rubrica sa «SOS Bucureşti» din Dilema veche este o încântare pentru iubitorii fostului oraş matein, chiar dacă în majoritatea cazurilor dezvăluie orori arhitecturale, atentate la patrimoniu, distrugeri, mutilări, triste reverii stradale. Fiind vorba de «SOS», articolele au într-adevăr statutul, obiectivele şi stilistica urgenţei. Autorul nu ţine să încânte, ci să atenţioneze. Nu literarul, descripţia dulce-păstoasă, ci istoricul aspru deţine accentul.“ — Dan C. Mihăilescu
