De curând, la CorectBooks, a apărut volumul „101 schaltiniene” de Ion Roşioru. De data aceasta, Ion Roșioru, „seniorul pantumului românesc” (Valeriu Valegvy) sau „neîntrecutul profesor de poeme cu formă fixă” (Lucian Mănăilescu), propune o nouă specie literară din categoria celor în elaborarea sau truducerea cărora s-a specializat: schaltiniena. Volumul de față este al 20-lea din biografia autorului.
Schaltiniena este una din cele peste 60 de poeme cu formă fixă iar numele ei derivă de la cel al poetului Raymond Schaltin. Specia propusă, un fel de sonet căruia i-ar lipsi unul din catrene, şi-a găsit numeroşi adepţi. În cele zece versuri ale ei, dispuse în patru strofe, schaltiniena poate concentra substanţa epică a unei întregi povestiri.
„Retras în străvechiul Carsium, pe malul Danubiului, unde îi învăţa pe discipolii săi limba lui Voltaire, Ion Roşioru te impresionează în mod plăcut prin discreţia sufletească. „(Ştefan Cucu)
Născut la 14 august 1944 în satul Grunj, judeţul Buzău, Ion Roşioru este membru din 1995 al 
Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea, şi din 2010 al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Quebec. Absolvă în 1972 Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii Bucureşti şi în acelaşi an este repartizat ca profesor de franceză şi latină la Liceul teoretic din oraşul Harşova. Aici coordonează, de la început până în prezent, activitatea catedrei de limbi moderne. A debutat cu poezie în anul 1976, în revista Tomis, şi de atunci a colaborat, exprimându-se în mai toate genurile, la majoritatea revistelor de cultură din ţară. Debutul editorial s-a produs în 1988 cu placheta de versuri “La ţărmul grânelor”, căreia i-au urmat alte volume de poezie (“Pur”, “Casa de la ţară”, “Recviem pentru secolul meu”), proză scurtă (“Luceafărul de ziuă”) şi roman (“Îngeri indecişi”, “Ţine-mă de vorbă să nu mor”), critică literară (Cronicar la Pontul Euxin), studii monografice dedicate unor autori contemporani (Marius Tupan, Şerban Codrin şi Arthur Porumboiu). A obţinut numeroase premii şi distincţii, printre care: cele ale Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România pentru volumele de poezie şi proză scurtă, ca şi pentru popularizarea la nivel naţional a literaturii şi culturii dobrogene; Premiul pentru calitatea traducerilor de poezie românească în alte limbi şi spaţii culturale, conferit de Revista Convorbiri literare (2003); Diplomă de excelenţă pentru întreaga activitate literară şi pentru contribuţia în promovarea literaturii buzoiene la nivel naţional, acordată de Asociaţia culturală Renaşterea Buzoiană (2004); Premiul pentru cel mai frumos haiku, oferit de revista “Orion” (2001).
