La Editura Art, în colecţia „Nobel”, a apărut volumul „Silja” de Frans Eemil Sillanpää, în traducerea lui Constantin Ţoiu.
„Povestea Siljei este destul de simplă, dar foarte semnificativă. După ruinarea familiei sale, ea devine slujnică, dar nimic din brutalitatea şi urâciunea din noul său mediu nu poate să întineze simţirile sale. Trece prin tot ce e mai rău fără a se lăsa atinsă de răutate. Îşi poate trăi chiar propria poveste de dragoste, dar aceasta este la fel de scurtă şi evanescentă ca un fluture…” Per Hallström, Secretar Permanent al Academiei Suedeze, în discursul de acordare a Premiului Nobel, 1939
„O înţelegere atât de acută a bolii, a singurătăţii, a umanităţii ultragiate, a inocenţei şi vinovăţiei, a suferinţei fizice şi morale, a obsesiei morţii, a tragicului înscris firesc în logica banalului cotidian – ca în Silja sau O soartă zbuciumată – nu întâlnim decât în marea literatură… Ceea ce urmează este, cu o jumătate de secol înainte de o cunoscută carte a lui Márquez (construită pe un principiu epic asemănător, dar fără anvergura problematică şi introspectivă din Silja), cronica unei morţi anunţate.” Bianca Burţa-Cernat
