Romanul „Agata murind” (2003; ed. a II-a, Polirom, 2004) de Dora Pavel, apreciat drept cea mai bună carte de proză a anului 2003 şi premiat de Uniunea Scriitorilor din România, va apărea în Spania. Ediţia spaniolă, semnată de Marian Ochoa de Eribe, o excelentă cunoscătoare a limbii române şi o renumită traducătoare, va fi publicată în anul 2013 la Editura Crealite (Madrid), cu sprijinul Institutului Cultural Român (Translation and Publication Support Programme).
Alte două romane semnate de Dora Pavel, apărute tot la Editura Polirom, „Captivul” (2006) şi „Pudră” (2010), au primit Premiul Filialei din Cluj a USR.
Dora Pavel a mai publicat poeme în antologii străine – Anglia, Canada, Suedia – , iar fragmente de roman în antologia Il romanzo rumeno contemporaneo (1989-2010). Teorie e proposte di lettura (Roma, Bagatto Libri, 2010).
„Agata murind” e o splendidă realizare în arta dificilă a romanului, o splendidă victorie a provinciei literare româneşti, o proză artistă, fluentă, erotică fără un grăunte de vulgaritate, cu o densă şi rafinată atmosferă psihologică şi umană”. (Nicolae Breban)
„Prozatorii noştri imberbi au de unde lua lecţii despre cum se face literatură din sexul deviant, fără a deveni vulgari sau comuni. „Agata murind” este un roman psy generos, lizibil până la capăt şi deloc tehnic, scris cu eleganţă şi inteligenţă, profund în sensul aluvionar, un pariu îndrăzneţ, dat fiind amestecul de poetic şi sordid, cu frumuseţile şi chiar seninătatea lui în ciuda morbideţii subiectului”. (Marius Chivu)
„Agata murind” este un roman psihologic, deopotrivă erotic şi morbid, senzual şi macabru, gotic prin temă şi atmosferă. Un roman al eliberării de vinovăţii şi spaime tocmai în proximitatea morţii. Naraţiunea se încheagă în jurul confesiunii unei tinere violoniste, Augusta Degan, către terapeutul său, Artur Cadia – de care e şi îndrăgostită –, după patru ani de psihanaliză. Trauma care stă la baza labilităţii psihice a protagonistei este pierderea prematură a surorii sale Agata, în copilărie, şi fantasma vinovăţiei pe care i-o generează această absenţă. Abia deshumarea surorii, la care este silită să asiste, alături de ceilalţi aparţinători ai defuncţilor din cimitirul ameninţat de surpare, va constitui adevărata experienţă a vindecării sale, ieşirea deplină din criză. Confruntarea cu noua situaţie, teribilă, dură, excepţională, va face ca Agata să moară în final în conştiinţa Augustei, descătuşând-o. În faţa mormintelor deschise, violonista îşi va retrăi întreg trecutul refulat, dar îşi va redescoperi şi feminitatea. Scenele coşmareşti, de cimitir, vor declanşa şi o exhumare a instinctelor sale până atunci înăbuşite, plonjarea în sexualitatea cea mai atroce, delirantă. Augusta, „o întemniţată ca mine, fără gratii”, va regăsi promisiunea vieţii.
Dora Pavel este licenţiată în Litere. A lucrat în învăţămînt şi în cercetare, iar, din 1990, ca redactor al Studioului de Radio Cluj. A debutat editorial cu versuri, într-un volum colectiv, în 1984, publicînd apoi patru cărţi de poezie: Naraţiuni întîmplătoare (1989), Poemul deshumat (1994), Creier intermediar (1997), Muncile lui Don Quijote (2000). În 1999, îi apare un volum de povestiri, Întoarce-te, Esthera, iar în 2010, ediţia a II-a, adăugită, a aceluiaşi volum, sub titlul Animal în alertă.
O parte din activitatea sa publicistică este cuprinsă în volumele de interviuri Armele seducţiei (2007), Rege şi ocnaş. Din culisele scrisului (2008), precum şi Gheorghe Grigurcu, O provocare adresată destinului. Convorbiri cu Dora Pavel (2009).
A mai fost distinsă cu Premiul „Timotei Cipariu“ al Academiei Române (2000), Premiul „Cartea anului – Publicistică” al Filialei din Cluj a Uniunii Scriitorilor din România (2007). Nominalizată la Premiul pentru Literatură al Uniunii Europene (2010).
