La Editura Polirom, în colecţia „Biblioteca Polirom” (coordonator Bogdan-Alexandru Stănescu), va apărea volumul „Drumul” de Vasili Grossman, traducere din limba rusă şi note de Radu Părpăuţă, cu o prefaţă semnată de Robert Chandler.
„Drumul” aduce laolaltă povestiri, nuvele, eseuri, articole şi scrisori, oferindu-ne o perspectivă mai largă asupra vieţii şi operei lui Vasili Grossman, autorul romanului Viaţă şi destin (Polirom, 2010), una din capodoperele literaturii ruse şi universale, „unul dintre cele mai îndrăzneţe acte de condamnare a sistemului sovietic din cîte s-au scris vreodată.” (The Wall Street Journal).
Cititorul va descoperi de această dată nu doar scriitorul disident, ci un autor viu, care conturează cu entuziasm şi idei socialiste, dar care surprinde cu subtilitate şi mişcări sufleteşti opuse orbirii ideologice.
În sine, „Drumul” oferă prilejul de a întâlni fragmente ale unui scriitor confirmat al anilor ’30-’40, precum şi texte ale unui observator fin al fenomenului totalitar. Din selecţia povestirilor fac parte „În oraşul Berdicev” din 1934 (oraşul natal al lui Grossman, din Ucraina de astăzi), precum şi una dintre lucrările sale mai tîrzii, „Mama”, o povestire despre viaţa unei fetiţe adoptate de un membru aflat la conducerea NKVD-ului, care ajunge în orfelinat după destituirea tatălui ei, fără să-şi amintească multe despre părinţii adoptivi, parte esenţială dintr-un coşmar colectiv de care toată lumea îşi dorea să uite.
Volumul include, de asemenea, textul complet al înfiorătoarelor relatări de la Treblinka – o primă analiză a mecanismelor care pun în mişcare un lagăr al morţii, studiul „Madona Sixtină” – o meditaţie asupra artei şi atrocităţii, precum şi două scrisori ale autorului adresate mamei sale moarte, în vremuri dintre cele mai sumbre.
„Povestirile adunate în acest volum dezvăluie detalii mai puţin cunoscute ale vieţii în Rusia sovietică şi arată preocupările lui Grossman faţă de îndoielile şi teroarea ce macină umanitatea.” (The Guardian)
„Toate povestirile lui Vasili Grossman îi arată abilitatea de a alege tocmai acele momente hotărâtoare pentru soarta unui om şi de a le pune în mijlocul celor mai importante evenimente ale timpului său. Astfel iese la suprafaţă caracterul personajelor.” (Times Literary Supplement)
„Povestirile lui Grossman sunt atât de emoţionante pentru că autorul lor nu cosmetizează perspectiva asupra personajelor şi asupra situaţiilor în care se află acestea. Ele combină relatarea jurnalistului cu fascinaţia faţă de felul în care oamenii îndură cele mai neplăcute evenimente din istoria lor.” (Metro)
Vasili Grossman (1905-1964) s-a născut într-o familie de evrei asimilaţi din Berdicev (oraş din Ucraina de astăzi) şi a urmat cursurile Institutului de Studii Superioare din Kiev şi cele ale Facultăţii de Matematică-Fizică din cadrul Universităţii de Stat din Moscova, absolvind în 1929. A lucrat ca inginer chimist în bazinul Donului, dar la mijlocul anilor ’30 a renunţat la această meserie în favoarea literaturii. Nuvelele şi povestirile sale se bucură de succes şi atrag atenţia unor autori ca Maxim Gorki şi Mihail Bulgakov. În 1934, publică nuvela „În oraşul Berdicev”, care a stat la baza filmului Comisar (1967), regizat de Aleksandr Askolov. Filmul este însă interzis de KGB şi apare pe marile ecrane abia în 1990, în perioada perestroikăi. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Grossman a fost reporter de front, unul dintre primii comentatori ai Holocaustului. Articolul său „Infernul de la Treblinka”, din 1944, a făcut parte din probele acuzării în procesul de la Nürnberg. Însă criticile la adresa colectivizării şi a represiunii politice din URSS duc la interzicerea cărţilor sale, gloria lui Grossman fiind, în cele din urmă, ca şi a lui Bulgakov sau Pasternak, postumă.
