An de an sau din vreme în vreme, au apărut cărţi care s-au impus, autori care au stârnit pasiuni şi au incitat scriitori, aflaţi la început de drum sau consacraţi, să îşi reconfigureze mizele şi să se poziţioneze altfel faţă de propria scriitură. Pe culmi sau pe val, în centrul atenţiei mass-media şi al criticii literare naţionale, premiaţi, unii dintre aceştia au devenit „branduri”, difuzaţi şi urmăriţi de cititori. Dar, la fel cum în fiecare sezon în fashion se schimbă tendinţele şi gustul publicului, la fel în literatura română lucrurile par să fie ghidate de aceste schimbări alternante sus-jos, de pe podium la poalele sale. Cu majorete care aşteaptă momentul să înşface prada odinioară aclamată, cu oportunişti care, la rândul lor, au fost cândva pe podium, pregătiţi psihic să ţintească direct în zonele dureroase.
Din păcate, nu se mai ţine cont de criterii cu caracter moral sau valoric, om sau operă fiind atacaţi deopotrivă. Iar, de la o vârstă, a mai da socoteală unor astfel de majorete cu pampoane e prea mult. De fapt, într-o normalitate literară, a da socoteală sau a pleca urechea la astfel de denaturări ar fi inacceptabil. La noi, însă, anormalitatea este tot ce poate fi mai bun într-un scriitor care nu mai are nimic de spus şi se hrăneşte cu lăturile pe care le produce.
În 2012 încă se clădesc morminte unor scriitori în viaţă, respectul este ceva de domeniul SF-ului, injuriile sunt trecute cu vederea, pe motiv de „sensibilitate” originală a agresorului, iar victima este lăsată pradă haitei, care sporeşte numeric o dată ce nimeni nu a arătat-o cu degetul. Între comportamente deviante şi bun simţ, bunul simţ va fi cel pierzător, din păcate, în România.
Iar scriitorii de astăzi de pe val ar trebui să se uite peste umăr, la prieteni, la cei care îi laudă, pentru că în scurt timp se va găsi cineva care să-i pună în cavouri, vii fiind.
Andra ROTARU
