La Editura Humanitas Fiction, în colecţia „Raftul Denisei”, a apărut volumul „Opera sfâşietoare a unui geniu năucitor” de Dave Eggers, în traducerea lui Adrian Buz. Volumul a fost finalist Pulitzer Prize în 2001, Bestseller New York Times, Los Angeles Times Best Book of the Year, San Francisco Chronicle Best Book of the Year, USA Today Top Ten Best Book of the Year, Time Magazine Best Book of the Year. Romanul a fost tradus în douăzeci şi trei de limbi.
Când părinţii săi mor, la scurtă distanţă unul de celălalt, fiecare din cauza unui alt tip de cancer, Dave se trezeşte peste noapte responsabil de creşterea fratelui său mai mic, Christopher. Mutându-se din suburbiile Chicago-ului în Berkeley, unde locuieşte şi sora sa, Beth, Dave îşi asumă în totalitate rolul de tutore al fratelui său Toph, găsindu-şi treptat diferite slujbe, concurând chiar (fără succes însă) pentru a deveni vedeta unui reality-show difuzat de MTV, „The Real World”. Ulterior (ne aflăm la începutul anilor ’90) înfiinţează o revistă de satiră, Might, dar munca susţinută la aceasta nu-l împiedică să continue să se îngrijească de Toph, participând la toate şedinţele cu părinţii sau la meciurile de fotbal ale acestuia. O carte despre traversarea unei prime tinereţi amare cu umor şi mult curaj, dar şi despre dorinţa unui tânăr de a cuceri lumea, Opera sfâşietoare a unui geniu năucitor aminteşte, aşa cum au observat criticii, de ironia lui David Foster Wallace și de oboseala spirituală a lui Bret Easton Ellis.
DAVE EGGERS, fost copil teribil al tinerei generaţii de scriitori americani, s-a născut la Chicago în 1970 şi a studiat jurnalismul la University of Illinois. Opera sfâşietoare a unui geniu năucitor (A Heartbreaking Work of Staggering Genius, 2000) este volumul său de debut, aflat între demers autobiografic şi ficţiune. Acesta a devenit imediat un bestseller, numărându-se printre finalistele la Pulitzer Prize, în 2001, şi fiind desemnat „Cartea anului” de publicaţiile Los Angeles Times, San Francisco Chronicle, Washington Post şi Time. Doi ani mai târziu apare romanul Să te ţii alergătură! (You Shall Know Our Velocity; Humanitas Fiction, 2007), care s-a bucurat de un succes răsunător, şi pentru care autorul a primit Independent Book Award, în 2003. O pseudo-urmare intitulată The Only Meaning of the Oil-Wet Water apare în 2004 şi povesteşte aventura sud-americană a două personaje din romanul anterior. Eggers continuă să publice cu succes volume de proză scurtă: How We Are Hungry (2004), The Unforbidden is Compulsory; or, Optimism (2004) şi Short Short Stories (2005). Pentru romanul său, What Is the What: The Autobiography of Valentino Achak Deng (2006), Dave Eggers a fost nominalizat printre finaliştii la National Book Critics Circle Prize în 2006 şi a primit Prix Médicis Étranger în 2009. În același an publică volumul Zeitoun, povestea emoţionantă a unui supravieţuitor al uraganului Katrina, care alege să rămână în New Orleans în timpul dezastrului şi să salveze oameni cu ajutorul unei canoe. Cartea a fost recompensată cu American Book Award, Los Angeles Times Book Award, Dayton Literary Peace Prize, în 2010, şi, în Germania, cu Albatross Prize (2012), pentru „o operă de o extraordinară relevanţă literară, politică şi socială”. Dave Eggers e cunoscut de asemenea pentru activitatea sa editorială (este fondatorul unei cunoscute edituri din San Francisco, McSweeney’s), pentru iniţierea şi implicarea în diferite programe de activism cultural. Dave Eggers a mai primit PEN American Center’s Award of Honor (2011) şi Inforum’s 21st Century Visionary Award (2012).
