Ed. Tracus Arte, 2011
Stau pe scări, învârt paleta în paharul gol.
În fiecare dimineaţă femeile de serviciu
scot în faţa intrării tije de flori putrezite
în ghivece improvizate din peturi.
Portarul trage o linie întreruptă în jurul clădirii
şi desenează o foarfecă la capătul ei.
Se proiectează slide-uri în sălile goale.
Între coperţile lucrărilor de licenţă
sunt foi albe pe care coordonatorii şi studenţii
au jucat x şi 0.
Laborantul toarnă substanţe dintr-o sticlă în alta,
dintr-o sticlă în alta,
dintr-o sticlă în alta.
Mă uit la clădirea telefoanelor şi realizez
că nu am văzut niciodată pe nimeni
deşi sunt zeci de ferestre.
S-a pierdut o secvenţă de date.
Cineva a preluat secvenţa asta
şi face o farsă.
O parte face farse
cealaltă parte le aşteaptă, le interpretează,
le ridică la rang de istorie.
Învârt paleta în paharul gol,
un păianjen minuscul pluteşte
dinspre încheietura mâinii stângi
înspre încheietura mâinii drepte.
Daniel Cristea-Enache
Tot ce vede e poezie…În general, după asta se recunoaște un poet. 🙂
În momentul în care același ajunge să scrie și despre ceea ce nu vede(și, în general, nu se vede!), dar (pre)simte că există, când poate pune ”nevăzutul” în forme, putem deja vorbi despre un adevărat mare poet.
Andrei Dósa a intrat cu nonșalanță(poate chiar cu inconștiență) în rândurile poezimii române actuale, deocamdată ”poetizându-și” și el și ”povestindu-și” existența, într-un fel, din fericire, nici plângăreț-cerșetoresc, nici vulgar-pornografic, nici revoltat-urlător, ci inspirat, serios detașat de draga, blestemata de viață, pe alocuri adânc și sobru plictisit de videoclip-ul ei, clar însemnat dintotdeauna și pentru totdeauna cu steaua grea a singurătății. E un posibil flegmatic practicant al lucidității care nu lasă loc nici milei, nici iluziei și, foarte bine!, nici speranței.
Cred însă că, spre binele său absolut, nu se va opri prea mult la nivelul acesta de ”Înșiră-te realitate…”, că (în căutarea ”viziunii”) nu va ceda niciuneia din falsele tentații abisale ale poeziei de ”paradis artificial” și că, în general, va ști să nu se ferească de originalitate, lăsându-și mult în urmă posibilii actuali maeștri.