Aurora Liiceanu este doctor în psihologie, cercetător senior la Institutul de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu – Motru” din cadrul Academiei Române. Este una dintre cele mai de succes autoare publicate de Editura Polirom în ultimii ani. Iată câteva titluri de succes: Prin perdea (2009, 2012), Rendez-vous cu lumea (2010, 2012), Patru femei, patru poveşti (2010, 2011), La taifas (2010), Viaţa nu-i croită după calapod (2011) şi Cuvinte încrucisate (2012). Florina Zaharia a dialogat cu Aurora Liiceanu despre „Cuvinte încrucişate” (Editura Polirom, 2012), cea mai recentă carte a autoarei dar şi despre fascinanta lume a psihicului uman într-o realitate copleşită de consumerism şi tentaţii:
Întâmplările, total diferite de gânduri (după cum se precizează în moto-ul lui Paul Valery din „Cuvinte încrucişate”) influenţează mai mult ceea ce suntem decât gândurile? Care dintre ele domină şi care ne pot conduce viaţa?
Cred că există o asimetrie între întâmplări și gânduri, ca și cum viața nu se aliniază gândurilor noastre. Dar, mereu încercăm să dăm întâmplărilor noastre o justificare bazată pe trecutul nostru și pe misterul lucrurilor necontrolate, care parcă ar fi conduse de altcineva.
Spuneţi că în psihologie se vorbeşte despre două categorii de oameni: unii care caută mereu noul, aventura, stimuli care să le schimbe viaţa şi alţii care preferă liniştea, rutina, viaţa monotonă. Nu credeţi că eul interior suferă în ambele cazuri?
Când am spus că există aceste două categorii de oameni m-am referit la o tipologie și orice tipologie simplifică. Iar, simplificarea aduce după sine un sacrificiu, o pierdere. În acest caz, se sacrifică faptul că pentru cei care caută noul sau au apetit pentru aventura fizică sau cea mentală acest lucru este o regulă, dar nu este ceva absolut. La fel și pentru cei care caută rutina, obișnuința. Deci fiecare dintre aceste atitudini sunt predominante în comportamentul unui individ dar nu se exclud una pe cealalată. În acest fel, eul interior suferă când ceea ce este predominant nu se poate realiza, creind frustrări. Simplu spus, un aventurier suferă când rutina este regula lui de viață și invers.
Cât de important este „amănuntul biografic” în viaţa unui scriitor? Reuşeşte să schimbe mintea şi sufletul sau e catalogat doar ca „soartă, destin, coincidenţă, întâmplare”?
Cred că amănuntul biografic este perceput mai conștient de către scriitor pentru că este ceva real, nicidecum ficțiune. Dar cum scriitorii crează ficțiuni ei își pot imagina, crea un amănunt biografic în ceea ce fac. Dacă ei consideră că acel amănunt biografic este soartă, destin, coincidență sau întâmplare o pot face ca orice om. În fond, sunt și ei oameni.
Cât de dificil este să tratezi „identităţi, lucruri care nu se văd”? Poate iubirea să vindece bezna minţii şi să ne apropie mai mult de viaţă?
Cred că orice psiholog onest recunoaște că a trăit sentimentul de neputință. Nu cred că iubirea poate vindeca bezna minții după cum cred că unele structuri de personalitate nu pot fi schimbate sau pot suferi doar schimbări minore, imperceptibile.
Despre maladiile moderne ale eului se spune că în prezent sunt foarte susţinute de consumerism. Avem motive să ne îngrijorăm?
Cred că da, ne putem îngrijora, dar psihologii nu sunt prea luați în serios. Media nu promovează îngrijorările psihologilor, ba chiar le evită, prin acceptarea publicității. Recent, am văzut un interviu cu un om de afaceri, cam exhibiționist, care cerând-i-se să transmită un mesaj tinerilor, a spus cu nonșalanță că ei, tinerii, “să nu învețe“, acest lucru părea un sfat despre viață. Dar, să dau un exemplu despre ceea ce am spus mai sus. Se vorbește în psihologie despre sindromul Buridan foarte asociat consumerismului. El se referă la faptul că oferta exagerată, multitudinea de produse determină omul să nu facă alegeri rationale. Nu poți face o alegere când ești copleșit de o ofertă exagerat de variată. Individul are de ales dintr-un număr mare de produse când vrea să cumpere ceva. Și așa ca Buridan și mai degrabă fără să-și dea seama el intră într-o stare de inconfort care după părerea psihologilor duce la depresie. Multe maladii moderne sunt legate de bani, publicitate ofensivă, ofertă, tentații. De pildă, shopping-ul, adicțiile compulsive.
Titlul cărţii „Cuvinte încrucişate” este cumva o invitaţie la a vorbi mai mult cu noi înşine sau a privi mai cu atenţie către eul interior?
Titlul cărții “Cuvinte încrucișate “ se referă mai ales la a poposi în lumea gândurilor noastre, la o analiză de sine, la reflexie. Poate că era mai bine să folosesc titlul “Gânduri încrucișate “. Dar, până la urmă, fiecare poate gândi ce vrea, ce crede.
Credeţi că în mintea şi în sufletul unui individ există lupte între Adevăr şi Memorie, între Amintire şi Realitate? Din punctul de vedere al psihologului şi al scriitorului, cum aţi defini ceea ce oamenii numesc „viaţă”, lumea reală?
Sigur că există această luptă, pentru că memoria este identitate, iar memoria este nu numai selectivă, dar și mereu supusă schimbărilor date de propria noastră schimbare. Orice individ își construiește scenarii ale trecutului, adesea cosmetizate de nevoia de a ne accepta viața așa cum a fost ea. Lumea reală nu a fost chiar cea din capul nostru și acest lucru este farmecul vieții. Cine poate preciza care este diferența între imaginarul nostru și realul trăit? Fabrica minții noastre face confecții cărora le dăm statutul de adevăr.
