Uluitor de frumoasă era ea
Fusese ea frumoasă şi înainte de a îmbătrîni
dar acum adaosul de zile îi pria
şi cu cît îmbătrînea cu atît devenea mai frumoasă
pielea ei părea incandescentă
blîndeţea i se revărsa pe faţă ca o cascadă
cuvintele ei erau din ce în ce mai rotunde
uluitor de frumoasă era ea îmbătrînind
orice atingere se prefăcea în sidef
în bucătărie, cînd spăla vasele
farfuriile de tablă se transformau în argint
iar argintăria în veselă de aur
frumoasă, frumoasă era ea îmbătrînind
leoaică fără noroc dar fericită
Ce era să fac? l-am luat în spate şi l-am trecut apa
era un copil ca oricare altul
cu picioarele murdare cu scaieţi în păr
îi curgeau mucii şi vorbea puţin gîfîit
alergase toată ziua prin pădure după iepuri
se jucase cu un arici
i se lipiseră de talpă o grămadă de frunze uscate
l-am trecut apa întrucît sînt un om bun
nu ştiam că ţîncul acela urma să fie crucificat
şi că mai tîrziu urma să ne rugăm la el
Daniel Cristea-Enache
„Poezii de pranz”…
Prima a fost scrisa cu siguranta intre felul principal si platoul cu branzici, iar a doua in asteptarea unui bun paharut de digestiv.
In mod normal, masa lui Marx e cam goala. 🙂
Extraordinar dramaturg!!!