„eBook – primul an al pieței de carte digitală din România”

Joi, 31 mai 2012, ora 12:00, în Pavilionul C, Scena Agora, a avut loc dezbaterea „eBook – primul an al pieței de carte digitală din România”, invitaţi: Paul Balogh (Read Forward), Vlad Puescu (Elefant.ro), Radu Apostoae (BookByte), Cristian Dinu (Read Forward), Nikos Paschalakis (Digibooks4all).

Paul Balogh, managing partner la Read Forward, a deschis dezbaterea şi a făcut o trecere în revistă a începuturilor digitalizării cărţilor în ţara noastră: primele încercări şi reuşite de a digitaliza cărţile au fost făcute de LiterNet, apoi, în 2010, de Editura Nemira, de Humanitas Digital şi Elefant.ro. Paul Balogh a precizat că una dintre problemele cu care s-a confruntat de la început această nouă industrie a cărţii a fost sistemul de protecţie DRM (Digital Rights Management).

Când BookByte a cumpărat DRM, a apărut Digibooks4all (http://www.digibooks4all.com/) şi cu alte soluţii de protecţie. Acestea sunt bazate pe Adobe DRM, dar oferă o soluţie rapidă, pe care o poate folosi orice editură, librărie, magazin de vânzare. BookByte a avut atât capacitatea tehnică cât şi abilitatea managerială de a conduce o firmă şi o librărie de E-book-uri, iar domnul Paschalakis, deşi are contracte de DRM în 20 de ţări, în România a avut puncte cheie pe care le-a completat, a spus Paul Balogh.

„Vlad Puescu (Elefant.ro) a creat, de fapt, în interiorul Elefant, divizia de E-book-uri, a venit cu oferte greu de refuzat pentru editurile din România în această privinţă, şi are marele plus că a dus la o altă viteză povestea E-book în România.

Alături de partenerul meu Read Forward, Cristian Dinu, am implementat împreună câteva sisteme de DRM, inclusiv unele în afara României. Pe parcursul lui 2011, pentru toată lumea de pe planeta asta, probabil, a fost foarte clar că DRM este singura variantă de protecţie a E-book-urilor sau că este singura variantă de vânzare a lor. Nu se poate sări peste DRM. Între timp, pe piaţa mondială au apărut câteva alte mici întâmplări: există două edituri mici, dar de nişă, care au spus „pentru noi nu a funcţionat DRM, nu vrem să mergem mai departe cu el”. Nu ştiu dacă opţiunea renunţării la DRM este câştigătoare, asta e prea devreme să o spun, dar este interesantă, se pune în discuţie dacă DRM este o soluţie obligatorie pentru absolut oricine.”, a continuat Balogh.

După această trecere în revistă, Paul Balogh a structurat dezbaterea pe trei secţiuni: Statistici; Viitorul DRM şi The next big thing: Education.

Statistici: Apocalipsa cărţii printate nu mai există

„În noiembrie 2011, când a avut loc lansarea oficială a diviziei de E-book-uri a Elefant, existau 500 de titluri disponibile. După 6 luni şi jumătate, portofoliul s-a dublat. Totuşi, din punct de vedere al unei pieţe de carte mature, este insuficient. Din punctul de vedere al vânzărilor, au fost peste 16.000 de downloaduri free sau cumpărate. (…) A fost o perioadă în care ne-am asumat şi nişte riscuri, un rol de educare a publicului faţă de avantajele cărţii în format electronic. În momentul de faţă avem peste 30 de edituri partenere, alte 10 cu care avem discuţii. Acum, din câte am observat, nu mai există teamă, reticenţă, editorii s-au obişnuit că trebuie să existe şi pasul acesta. Noi ne-am axat în principal pe digitalizarea portofoliului existent, este primul pas pentru a putea vorbi de o piaţă de E-book-uri.

Cea mai activă este editura Polirom, cu peste 260 de titluri disponibile şi 50 la care se lucrează. Am ajuns la concluzia că editurile sunt într-adevăr interesate să digitalizeze, nu distribuitorul care lansează o platformă de genul aceste.

Pe locul doi se situează Editura Litera, iar pe trei Humanitas. Lipsesc, totuşi, edituri importante: Rao, Curtea Veche, Art, Paralela 45.

Totodată, există şi edituri mici, de nişă, mult mai interesate şi fără reticenţe. De abia în momentul în care vom avea toate editurile majore din România implicate în mod activ, atunci vom putea să discutăm despre o piaţă care începe să se maturizeze”, a spus Vlad Puescu (Elefant.ro)

„BookByte este cea mai mare firmă mică care activează pe piaţa de carte electronică Ca număr de cărţi sau procentaj suntem cam pe aceeaşi poziţie cu Elefant. Am observat împreună cum anul 2011 a adus o creştere pe care nu ne aşteptam să o vedem, ne aşteptam la ceva lent, ne aşteptam ca E-book-ul să fie văzut în continuare ca Apocalipsa cărţii print, nu ca o poartă către viitor. În 2011 au fost în jur de 10.000 de download-uri şi din ce în ce mai multe în 2012. Ca număr de titluri încercăm să-i prindem din urmă pe cei mai mari jucători de pe piaţă, dar ne concentrăm pe lipsurile cărţii electronice, aşa cum este ea acum şi să o ducem către următorul nivel. Cred că ea este acum încă într-o perioadă de copilărie sau adolescenţă, cu multe minusuri.

La BookByte ne concentrăm pe evoluţia cărţii şi către oferirea unei experienţe mai bogate pentru conţinutul pe care îl avem deja.”, a spus Radu Apostoae (BookByte)

Raportul e-readere şi tablete

„Există o statistică mondială care arată că 40-45% dintre cei care citesc E-book-uri astăzi le citesc pe computere, pe laptopuri şi desktopuri. Mi se pare de bun simţ să facem o comparaţie între numărul de e-readere care există în România şi numărul de E-book-uri care se comercializează.”, a incitat invitaţii Paul Balogh.

„Din experienţa noastră e-readerele nu prea conving, mai ales în comparaţie cu tabletele şi chiar cu nişte simple calculatoare. Asta pentru că ele sunt dispozitive ultraspecializate: ele sunt foarte bune pentru citit, dar sunt inadecvate pentru orice altceva, se adresează unui target destul de restrâns, iar dezavantajele sunt mult mai evidente decât la tablete.”, a spus Vlad Puescu (Elefant.ro)

„Piaţa de carte electronică din Grecia e mică, dar ea a crescut în anul 2011. Situaţia este la fel în Europa, mai puţin în SUA, unde există Amazon. Cred că un motiv al creşterii vânzării de carte electronică în Grecia este justificat de faptul că editorii sunt puternici, iar ofertele lor de carte extrem de atractive. Există 5-6 edituri mari, toate implicate în digitalizarea portofoliului. Ele editează în aceeaşi zi atât in print cât şi în format E-book, deci în acelaşi timp, şi publică mai ales noutăţile în acest format.”, Nikos Paschalakis (Digibooks4all)

„Există viaţă înainte şi după Amazon”

„Veştile sunt destul de bune în privinţa E-book-urilor, există viaţă înainte şi după Amazon. Ce contează foarte mult este toată experienţa, ideea E-book-urilor. Locul în care ne blocăm foarte mult este acela că nimeni la nivelul nostru de business nu are încă puterea să replice un sistem atât de mare şi de important cum este Amazonul. Nu mă refer la numărul de E-book-uri, ci la experienţa cumpărării. Amazon este rege absolut deocamdata, el vine cu experienţa superbă a cumpărării, au un sistem de achiziţie de E-book-uri impecabil. Au şi ei DRM-ul lor propriu, dar nu-l prea simţi, este extrem de integrat”, a spus Paul Balogh.

Viitorul DRM-ului: Libertate vs siguranţă

„Au apărut câteva semne destul de interesante, unii care au curaj să renunţe la protecţie, folosind Social DRM, o formă de amprentare a E-book-urilor, cu identitatea celui care cumpără, dar nu este o formă hardcore de constrângere a cumpărătorului. Astăzi, pentru cei care nu ştiu, DRM-ul este o invenţie destul de cumplită: autorii sunt destul de relaxaţi că nimeni nu le piratează E-book-urile, cel puţin teoretic. Editurile sunt şi ele un pic relaxate pentru că pot să semneze contracte pe drepturi de autor care nu se piratează şi, de asemenea, pot să forţeze mai departe, librăriile. Librăriile sunt şi ele relaxate pentru că, în principiu, clienţii lor rămân captivi, oarecum, în propriul lor sistem şi sunt mulţumite de DRM. Din acest lanţ lipseşte clientul, care din acest sistem de DRM nu profită cu nimic. Pentru un client cinstit DRM-ul este un chin: îşi face conturi în două părţi, şi pe siteul celui care vinde şi la Adobe, trebuie să le combine, să aibă aplicaţii… unele merg, altele nu. De aceea, probabil, acestea sunt destinate persoanelor tehnice, care găsesc o plăcere în a-şi face o sumedenie de conturi.”, a început Paul Balogh partea a doua a discuţiei.

„Dacă am face un exerciţiu, spunând că DRM-ul s-ar aplica cărţilor fizice: dacă atunci când aţi începe să citiţi în clasa I vi s-ar da o pereche de ochelari, pe care ar trebui să-i purtaţi de fiecare dată când aţi dori să citiţi, iar ochelarii ştiu de fiecare dată cine sunteţi dvs. atunci când îi folosiţi, ar trebui să introduceţi la fiecare sesiune nouă de citit o parolă. Atunci când mergeţi la librărie vânzătorul v-ar întreba cum vă cheamă, iar cartea pe care v-ar da-o librarul ar putea fi citită doar cu perechea dvs de ochelari. Dar dacă, pentru a face o copie la o carte ar trebui să pocniţi din degete, nici atunci nu ar fi în regulă să nu purtăm ochelari. Problema DRM este aceea de a atinge un echilibru, iar aici intervine diferenţa de percepţie dintre consumator şi cei care vând E-book-urile. Atunci când eşti consumator şi cumperi ceva, vrei să ai libertate. Cei care vând produsele digitale vor siguranţă, însă. Diferenţa dintre consumator şi edituri este că un consumator percepe ceea ce cumpără ca pe un produs, iar editura şi autorul îl percepe ca pe un serviciu. Acest lucru care este fundmental diferit a făcut ca managementul dreptului de autor să fie prins între libertate şi siguranţă. Digital Rights Management este, de fapt, o denumire ironică, pentru că unui cumpărător i se pun oprelişti, ceea ce este deranjant.” , a explicat Cristian Dinu (Read Forward)

„De când am lansat divizia de E-book, noi am oferit o soluţie duală: DRM şi Social DRM. Avem astfel edituri care au cerut fie un sistem de protecţie, fie un altul. (…) Din experienţa de până acum, şi modelul acesta poate să fie câştigător.” Vlad Puescu (Elefant.ro)

Educaţia, următorul domeniu gata să fie digitalizat

„Ce absurd este că noi astăzi ducem copiii la şcoală, copii care, de când s-au născut au pus mâna pe un telefon cu touch, au computer, ştiu să folosească televizorul, dar îi duci la şcoală unde le pui o cretă în mână, să deseneze pe tablă”, l-a citat Paul Balogh pe Steve Jobs.

„Există câteva defazări ale lumii educaţionale faţă de lumea digitală, fascinant de observat. (…) Când aveam clasicele CD-uri, auxiliare educaţionale în format flash etc., părinţii cumpărau. O altă zonă: au apărut aplicaţiile educaţionale, care sunt foarte interesante. Putem învăţa chimie sau astronomie (cu elemente ilustrate de câte un obiect fizic, le poţi roti, poţi vedea ce se întâmplă). Îţi vine să te apuci, chiar şi la 30 de ani, de chimie! Este o nebunie cum te poate schimba o astfel de aplicaţie. (…) Sunt deja edituri care trăiesc doar din piaţa educaţională. (…) Manualele digitale se poziţionează cumva în filonul de aur al părţii educaţionale. Deocamdată acest terioriu este neclar, dar este cu siguranţă un teritoriu care se vrea tatonat şi de cei care produc manuale şi de părinţi, fie în şcoli, fie în afara ei.”, a spus Balogh.

Cărţile şi aplicaţiile electronice vor lua cu asalt, vor transforma şi uşura viaţa şi educaţia, vor provoca şi stârni dezbateri mult timp de acum încolo, cu reacţii pro şi contra, indiferent dacă aceste transformări se vor produce mai repede în străinătate sau în România.

Andra Rotaru