Vineri, 1 iunie 2012, ora 16:00, Editura Cununi de stele lansează, în cadrul Bookfest 2012, pe Scena Agora (pavilionul C5), volumul „De la Durga puja la lumea lui Kalidasa”, de Amita Bhose. Cartea reunește emisiunile radiofonice din anii 1990 și 1991, din cadrul programului „Răspundem ascultătorilor”, realizată de Emil Burlacu. Cuvântul înainte este semnat de Cramen Mușat-Coman iar prefața, de Emil Burlacu, cartea fiind dedicată amintirii acestuia. Invitate: Maria Grapini, consul onorific al Ambasadei Indiei la București, Ileana Ratcu, fiica realizatorului emisiunilor, Emil Burlacu.
„Temele abordate în cadrul rubricii se referă cu precădere, la mitologie, religie, filosofie, istorie, literatură, folclor, prezența limbii bengali în România, istoria studiilor indiene din țara noastră, Eminescu, Tagore. În anii aceia postrevoluționari, când internetul nu exista, vocea Amitei Bhose pătrundea direct în sufletele românilor, aducându-le India aproape.
Într-un limbaj accesibil, Amita Bhose făcea ca orice ascultător să poată închide ochii și să călătorească împreună cu domnia-sa pe străzile Calcuttei natale sau pe câmpiile Bengalului, la sărbătorile prilejuite cu ocazia Zilei zeiței Durgā, a zeiței înțelepciunii și artei, Sarasvatī. Ascultătorul îl cunoștea apoi pe cel mai mare yoghin al Indiei – Ramakrishna Paramhamsa sau pe Swami Vivekananda, afla semnificațiile termenilor„ dharma” și se lămurea ce înseamnă atât de invocata „karma”. Descoperea că Eminescu și Tagore au gândit aproape la fel deși nu s-au întâlnit niciodată, cucerea lumea împreună cu Buddha, prințul din neamul Śākya. Privea și el norii de pe cer și asculta istoria lui Kālidasā și a nemuritorului său poem Norul mesager. Copilărea o dată cu Kṛṣṇa și trăia cea mai frumoasă poveste de dragoste indiană – dintre Radha și Kṛṣṇa. Descoperea avatarii zeului Viṣṇu dar și cum a pătruns spiritul creștin în spiritualitatea indiană. Vizita lui Tagore în România era, clar un eveniment al sfertului de secol XX dar și prezentul se manifesta neașteptat și violent – asasinarea lui Ragiv Gandhi. Eposul indian Mahābhārata, cu cunoscutul său poem filosofic Bhagavad-gītā, tradus cu măiestrie de Sergiu Al-George nu avea cum să lipsească din evocările domniei sale. Iar dincolo de toate aceste teme era timbrul vocal ce dezvăluia sufletul.
Un timbru cald, melodios, al povestitoarei-scriitoare implicate emoțional în evocare: „Zilele acestea am fost furată de nostalgie. Amintirile ţării se împleteau în mod firesc cu cele ale copilăriei. Mă uitam la cerul senin, tomnatec al Bucureştiului, şi mă plimbam, cu gândul, pe câmpiile Bengalului. Vântul unduia prin lanurile de orez, pline cu spice verzi. Roiuri de albine zumzăiau deasupra lacurilor încărcate cu lotuşii albi şi roşii. Plantele gingaşe de kaṣ împodobite cu flori albe se legănau. Iarba umezită de rouă era împrăştiată cu flori albe de ṣefali, asemănătoare celor de castan. Păsările cântau în cor. Şi eu – întoarsă la vârsta bucuriei şi a inocenţei, fredonam un cântec al toamnei şi culegeam flori în poala sariului meu.”, a scris prefaţatorul.
