La editura Herg Benet a apărut romanul “Pervertirea” de Cristina Nemerovschi, un thriller filosofic despre artă, oameni și o nouă (i)moralitate. “O combinație fabuloasă de Bukowski, Burroughs și Borges, cu accente noir, plus satirizarea savuroasă a românismul decadent” (Crisia Miroiu, editor Fiore Magazine, Australia)
“Navigând, cu o abilitate ce denotă un talent absolut remarcabil, între realism sau hiperrealism şi coşmaresc, între halucinaţie şi magma tenebroasă a peisajelor interioare din mintea unui personaj beat sau drogat, Cristina Nemerovschi săvârşeşte veritabile tururi de forţă în schimbarea registrelor stilistice.” (Radu Voinescu)
“Dacă prin romanul său de debut, “Sânge satanic”, Cristina Nemerovschi a creat controverse atât prin limbajul dezinhibat cât și prin filosofia extrem mizantropică și nihilistă ce-l caracterizează pe enigmaticul M., cu „Pervertirea” autoarea nu pare a se fi cumințit deloc, ba chiar dimpotrivă. Deși supratema romanului este una asupra căreia s-a mai speculat – motivația artei, ce anume îl face pe artist să creeze, prozatoarea ne aruncă însă într-o situație-limită în care personajele, extreme și ele, ucid pentru a perpetua arta. Întrebarea cu care rămâi după: am merge până la crimă în numele artei autentice?” (Alexandru Petria)
„Mărturisesc că am început să citesc cu emoţii manuscrisul celui de-al doilea roman al Cristinei Nemerovschi. Îmi plăcuse foarte mult Sînge satanic, despre care am vorbit cu entuziasm nereţinut la lansarea de la Iaşi, aşa că îmi era teamă ca al doilea roman să nu mă dezamăgească. Mă gîndeam că poate autoarea, sedusă de succesul primului roman, va fi fost tentată să-i reia reţeta. Mă mai gîndeam că, după un roman atît de reuşit, e foarte greu oricărui autor să menţină ştacheta. Din fericire, după primele treizeci de pagini temerile mele s-au făcut praf şi pulbere. Deşi explorează tot mediul tinerilor „furioşi” de astăzi, povestea e cu totul altfel – avem şi o tramă cumva poliţistă, ba chiar şi o călătorie prin tunelul timpului în urmă cu vreo jumătate de secol, pentru a reveni pînă la mişcările de protest din ianuarie curent! – şi cu totul altfel construită. Deşi arta compoziţiei rămîne una barocă, arborele marii poveşti şi micilor poveşti ce-i cresc pe ramuri, este cumva mai stilizat, ramurile sînt mai puţine şi fructele mai rare. Ansamblul devine însă mai limpede fără a pierde din complexitatea întîmplărilor. Pînă la urmă, deşi comparaţia e aproape imposibil de făcut, s-ar putea ca Pervertirea să bată Sînge satanic. Dar la limită!” (Liviu Antonesei)
Cristina Nemerovschi s-a născut la 10 mai 1980 la București. A absolvit Facultatea de Filosofie din cadrul Universității București, secția Filosofia Culturii, și un master în cadrul aceleiași universități, încheiat în 2005 cu dizertația Despre natura adevărului propozițiilor matematicii și logicii la L. Wittgenstein. A urmat un master și în cadrul Facultății de Comunicare și Relații Publice. Din 2009, este redactor al revistei EgoPHobia, unde are și o rubrică permanentă, Cronica nihilistei. A publicat proză, filosofie, critică literară, eseuri, studii în revistele EgoPHobia, Tiuk!, Ateneu, Cultura, Sisif, Fiore Magazine, Noema, Subcultura, Accent Cultural, Suspans.
Sânge satanic a apărut în 2010 la Editura Herg Benet. A fost reeditat în 2011. Romanul a primit premiul Tiuk! pentru debut, premiul Proliteratura pentru Cartea anului 2011, nominalizare la titlul Cartea Anului 2010, fiind selecționat pentru cea de-a 25-a ediție a festivalului francez Premiers Romans En Lecture.
Cristina Nemerovschi se numără printre autorii incluși în antologia “Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală” (Herg Benet, 2011, coord. Igor Ursenco).