Joi, 5 aprilie 2012, ora 13.00, în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române (Bdul Dacia nr. 12, Bucureşti), va avea loc o nouă ediţie a Rotondei 13, intitulată „Fănuş Neagu – 80 (1932-2011)”. În cadrul evenimentului va avea loc vernisajul expoziţiei dedicate lui Fănuş Neagu (fotografii, cărţi, manuscrise, documente şi obiecte), precum şi evocarea sa.
Fănuş Neagu a debutat în anul 1954 cu povestirea „Dușman cu lumea”, în revista „Tânărul scriitor”. În anul 1960 are loc debutul editorial cu volumul de povestiri „Ningea în Bărăgan”, volum retipărit în 1964 sub titlul „Cantonul părăsit”. În anul 1960 publică „Somn de la amiază”, iar în 1962 „Dincolo de nisipuri”. În anul 1967 publică „Vara buimacă”, piesa „Scoica de lemn” la Teatrul Nottara din București. În anul 1979 „Cartea cu prieteni”. În anul 1981 „Insomnii de mătase”. În anul 1985 „A doua carte cu prieteni”. În anul 1985 i se joacă piesele „Echipa de zgomote” la Teatrul Majestic și „Olelie” la Teatrul Național din București. În anul 1987 „Întâmplări aiurea și călătorii oranj”, volum de publicistică. În anul 1988 „Scaunul singurătății”, roman. În anul 1993 i se joacă la Teatrul Național din București și la Teatrul Național din Timișoara piesa „Casa de la Miezul Nopții sau Paiața sosește la timp”. În anul 1994 publică volumul de nuvele „Dincolo de nisipuri”, Editura Porto-Franco. Alte volume: 1968 – Îngerul a strigat; 1976 – Frumoşii nebuni ai marilor oraşe; 1987 – Scaunul singurătăţii; 2001 – Amantul Marii Doamne Dracula. A primit, printre altele, premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru volumele „Cantonul părăsit”, „Frumoşii nebuni ai marilor oraşe”, „Echipa de zgomote”, „Casa de la Miezul Nopţii sau Paiaţa soseşte la timp”.
În perioada decembrie 1993 – 1996 a fost director al Teatrului Național din București. În noiembrie 1993 devine membru corespondent al Academiei Române. În data de 21 decembrie 2001 devine membru titular al Academiei Române.
