Începând cu data de 26 aprilie 2012, Cabinetul de Desene şi Gravuri al Muzeului Naţional de Artă al României prezintă expoziţia temporară I.D. Berindei (1871-1928) Proiecte de arhitectură: palatele urbane, deschisă publicului până pe 30 septembrie 2012 în cadrul Galeriei de Artă Românească Modernă, în sălile dedicate expunerii de arte grafice. Organizatoarea expoziţiei este Elena Olariu, specialist al Muzeului Naţional de Artă al României. Expoziţia cuprinde 51 de proiecte de arhitectură originale, expuse în premieră absolută într-un muzeu. O mare parte dintre aceste desene (treizeci şi cinci) sunt concepute şi semnate chiar de I.D. Berindei, restul fiind realizate de angajaţii din biroul său.
Proiectele purtând semnătura I.D. Berindei sunt impresionante prin precizia tehnică dar sunt, în acelaşi timp, pline de savoare, vii, realizate în cel mai elegant stil Beaux-Arts. Printre somptuoasele faţade de clădiri, arhitectul a desenat trăsuri, automobile, chiar un tramvai tras de cai sau siluetele câtorva trecători, creionând discret o parte din atmosfera unei Belle Époque, strălucitoare şi în spaţiul românesc.
I.D. Berindei (1871- 1928) a urmat cursurile prestigioasei École Nationale des Beaux-Arts din Paris. Întors în ţară a realizat clădiri definitorii pentru epoca sa: casa amiral Vasile Urseanu (devenită Observatorul Astronomic), casa Alexandru G. Florescu (fostul sediu al Institutul Goethe), clădirea Palatului Sindicatului Ziariştilor (în prezent Teatrul Foarte Mic) sau reşedinţa Bazil G. Assan (care a revenit Academiei Române şi găzduieşte Casa Oamenilor de Ştiinţă), Muzeul Ioan şi dr. Nicolae Kalinderu sau Muzeul Toma Stelian.
Tot el este creatorul Palatului Cantacuzino din Bucureşti, care astăzi adăposteşte Muzeului Naţional „George Enescu”. Berindei a proiectat şi monumentalul Palat Administrativ din Iaşi, aparţinând municipalităţii, transformat în Palat al Culturii, în care îşi au sediul cele mai importante muzee ale oraşului.
Palatul în care trăia o singură familie a fost tipul de locuinţă reprezentativ pentru aristocraţia şi marea burghezie din România în perioada regalităţii, fiind şi tipul de locuinţă în conceperea căruia arhitectul I.D. Berindei a excelat. Pe lângă salonul de primire al oaspeţilor sau numeroasele dormitoare, o astfel de reşedinţă mai avea: un salon de muzică, un birou sau un cabinet, o bibliotecă, o sală de biliard, o seră cu plante exotice, care comunica direct cu salonul de primire, o scară interioară opulentă şi una exterioară, care se integra în decorul unei grădini situate în spatele clădirii. Ca o anexă obligatorie apare garajul, construit pe o latură sau în spatele grădinii, clădire care adăpostea trăsurile şi automobilul familiei.
Eclectismul a fost stilul în care au fost concepute majoritatea palatelor urbane construite în România, începând cu mijlocul secolului al XIX-lea. I.D. Berindei a fost şi el promotorul unui eclectism sofisticat şi exuberant, oscilând artistic între rococo, Art Nouveau şi romantism.
