Joi, 5 aprilie 2012, ora 18.00, la Librăria Cărtureşti Verona din Bucureşti, va avea loc lansarea volumului de eseuri „La foc mărunt” de Livius Ciocârlie, recent apărut la editura Cartea Românească. Prezintă: Carmen Muşat, Eugen Negrici, Cosmin Ciotloş. Cartea este disponibilă şi în ediţie digitală.
Dincolo de modestia jucată a titlului, La foc mărunt arată un Livius Ciocârlie în plină formă intelectuală. Fie că e vorba de lecturi, evenimente existenţiale sau ale vieţii publice, inclusiv politice, reflecţiile şi notaţiile sale diaristice sunt cât se poate de vii, de proaspete şi de spirituale, stimulând reacţii pe măsură din partea cititorilor. Descoperim, în aceste pagini sclipitoare, un Livius Ciocârlie mai implicat şi mai combativ, un „avocat al bătrâneţii conştiente de sine” care-şi pune în scenă vulnerabilităţile cu acelaşi farmec discret al autoironiei devenit, deja, marcă înregistrată.
Livius Ciocârlie s-a născut la 7 octombrie 1935, în Timişoara. Este critic literar, prozator şi eseist, laureat al Premiului Naţional de Literatură. În 1958 îşi încheie studiile filologice la Universitatea din Bucureşti şi, revenit în oraşul natal, lucrează ca bibliotecar, profesor în învăţământul secundar, muzeograf la Muzeul Regional al Banatului. În 1963 devine asistent la Catedra de Limba şi Literatura Franceză a Universităţii din Timişoara (iar în 1990, profesor). Studiază câteva luni − în perioada 1972-1973 − la École Pratique des Hautes Études, unde îl cunoaşte pe Gérard Genette. Între 1990 şi 1994 este profesor invitat la Universitatea din Bordeaux. Din 2000 se stabileşte la Bucureşti. Publică în revistele Orizont, România literară, Caiete critice, Vatra. Este membru al Fundaţiei ,,A Treia Europă’’. Scrie despre Balzac, Flaubert, Zola, Baudelaire, Rimbaud, Mallarmé, Valéry, Proust, Robbe-Grillet sau gruparea ,,Tel Quel” (şi despre mulţi alţi autori francezi), dar şi despre Hoffmann, Poe, Hawthorne, Melville, Kafka, Eminescu, Creangă, Voiculescu, G. Călinescu sau Cioran. Este totodată autorul unor experimente prozastice situate la graniţa dintre ficţiune şi non-ficţiune şi al unor volume ,,autobiografce” neconvenţionale.
