Marţi, 20 martie 2012, ora 19:00, la Librăria bastilia din Bucureşti va avea loc un nou eveniment „Voyage, voyage”, destinaţii: Coreea de Nord şi China. În cadrul evenimentului, va fi invitat Alexandru Tomescu, se va dezbate volumul „Balzac şi Micuţa Croitoreasă chineză” de Dai Sijie şi va avea loc proiecţia unui film documentar.
Romanul „Balzac şi Micuţa Croitoreasă chineză”, apărut la Editura Poliom în 2002, este o mărturie originală a unui episod istoric dramatic, din perioada maoistă de „reeducare” a tinerilor „intelectuali” (cel mai adesea adolescenţi cu liceul neînceput) în sate uitate de lume, pe vârf de munte; este însă şi declaraţia de iubire pentru cuvânt, pentru literatură ca mijloc suveran – dar şi viclean – de eliberare. Romanul autobiografic aduce în scenă doi adolescenţi (pe autor şi pe prietenul său, Luo), fii de medici – adică de burghezi şi de „duşmani ai poporului” –, trimişi la „reeducare” pe Muntele Fenixului Ceresc, în plină Revoluţie Culturală, într-un sat în care singura cultură este cea agricolă. Înarmaţi cu o vioară, cu un deşteptător şi, mai târziu, cu traducerile interzise (furate de la Ochelarist – un alt tânăr aflat la reeducare) din Balzac, Stendhal, Flaubert, Dumas, Hugo, Dostoievski, Dickens, Melville, Rolland, eroii cărţii îşi execută muncile menite să le învioreze conştiinţa revoluţionară: cară excremente cu spinarea, muncesc în mină şi pe orezării şi vizionează filme (nord-coreene sau albaneze) pe care le relatează sătenilor în reprezentaţii de cinema povestit. Uşa evadării şi a izbăvirii spirituale li se întredeschide însă prin lectura la lumina lămpii – departe de privirile vigilente ale primarului satului – a marilor autori occidentali puşi la index. Şi prima care trece dincolo de ea este Micuţa Croitoreasă, iubita lui Luo –şi ea reeducată, dar sentimental, de Balzac. Povestea, dramatică în definitiv, nu serveşte însă unui rechizitoriu politic şi nici nu vizează o răfuială a autorului pentru cei trei ani petrecuţi în „reşedinţa de reeducare”. Este o lecţie îndrăzneaţă de libertate, mărturie a iubirii pentru literatură, pentru viaţă.
