La Editura Polirom, în colecţia „Biblioteca medievală” (coordonată de Alexander Baumgarten)”, a apărut volumul „Despre iubire” de Andreas Capellanus, ediţie bilingvă, cu un studiu introductiv, note si bibliografie de Anca Crivăţ. Acesta se adresează istoricilor, filosofilor, mediviştilor, precum şi publicului pasionat de valorile culturale ale Evului Mediu european.
Tradus pentru prima dată în limba română de Eugenia Cristea şi apărut în ediţie bilingvă, „Despre iubire” este considerat unul dintre cele mai importante tratate medievale despre iubirea curtenească. Scrierea lui Andreas Capellanus a generat în ultimele decenii o amplă literatură ce a repus în discuţie acel mod de a iubi sau de a exprima literar iubirea care, începând din secolul al XII-lea, a devenit paradigmatic în cultura europeană.
Formulând o întrebare esenţială – dacă iubirea este un dat al naturii sau un produs al culturii –, tratatul angajează studiile culturale, istoria ideilor, filosofia şi literele într-un efort de înţelegere istorică a ceea ce astăzi ne apare mai intim, mai firesc, mai anistoric şi mai cotidian.
Andreas Capellanus (cca 1150-1220). Deşi nu există date sigure despre viaţa sa, se consideră în general că a fost capelan la curtea din Troyes a contesei Maria de Champagne, unde ar fi scris, în jurul anului 1180, tratatul intitulat De amore (Despre iubire) sau De deo amoris (Despre zeul iubirii), lucrare condamnată în 1277, alături de 219 teze considerate heterodoxe, de Étienne Tempier, episcopul Parisului.
