Ediţie îngrijită, prefaţă şi note de Ion Pop, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2011
E adevărat: citesc nuvelele lui Pasternak (mai ales Les voies aériennes, L’Enfance de Luvers şi Un roman) şi deodată Rusia mare, stranie, fascinantă ca o pădure de mesteceni toamna, ca lumina Nevei în acea după-amiază de iunie, explodează în pagină. Nimeni, niciodată n-a avut secretul ruşilor de a exprima, mai profund şi mai emoţionant, dramele existenţei, fără să trădeze nici un moment legătura noastră cu universul, pînă la prezenţa ultimului fir de iarbă, a ultimei flori de cîmp – într-un solidarism al destinului, care atinge praguri de poezie tragică. Nu e nici un secret că ruşii au stat la baza eflorescenţei literare euro-americane de la intersecţia celor două secole. Tolstoi, Turgheniev, Cehov, Dostoievski – iar în poezie Esenin – au fost idolii tuturor marilor spirite literare, de la Shaw la Gide şi Thomas Mann pînă la Hemingway. E de văzut dacă, în criza postbelică a literaturii mondiale, absenţa ruşilor din artă nu e de luat în considerare. Sînt singurii 
care au de spus ceva lumii, nou şi cutremurător, capabil să spulbere micile universuri de artificii şi convenţii estetizante din atîtea laboratoare de artă sterilizată.
Daniel Cristea-Enache
