De curând, am asistat la o dezbatere în cadrul „Colocviului Naţional al Tinerilor Critici Literari “G. Călinescu faţă cu noua critică literară”, ediţia a VI, intitulată „Nevoile literaturii române de azi: critică literară, marketing cultural sau politici culturale?” Fără să am o imagine exactă a situaţiei din Occident în legătură cu instituţia criticii literare, am aflat ceva ce ar trebui să mă bucure, deşi nu pot zâmbi decât ca un ştirb: stăm bine faţă de celelalte ţări, unde critica literară a dispărut de multă vreme. Ce înseamnă asta? Înseamnă că a existat o lungă tradiţie în cultura română, care nu s-a pierdut încă de tot, deşi, dacă vom urma modelele din afară, în curând nu vom mai vorbi decât de marketing cultural şi/sau politici culturale, fără să ştim ce sunt acestea.
Acad. Eugen Simion a precizat că în Franţa, de exemplu, atunci când apare o carte bună, intră în funcţiune serviciul de presă (se realizează o listă nominală cu jurnalişti care ar putea realiza materiale despre carte şi se utilizează relaţiile care ar pune într-un circuit acea carte), ajungându-se la promovarea cărţii, indiferent de valoarea sa, interesul fiind ca acel volum să se vândă şi să ajungă la cititori. O carte şi un autor care trec de acest prim nivel „de selecţie”, sunt promovaţi pe posturile naţionale, în emisuni cu rating foarte mare. Concluzia: cărţile se vând, s-au putut vinde, se vor putea vinde.
Dacă circuitul ar fi identic şi în România, tot ar fi bine. Dintre scriitorii care au publicat la edituri româneşti, m-aş mira să aud că mai mult de două edituri procedează într-un fel sau altul la fel, cu adaptările necesare la media românească. În condiţiile în care nu mai mult de o mână de edituri au angajate persoane calificate pe posturi de PR (PR full time, nu PR care este şi şofer şi profesor în timpul jobului şi babysitter etc.), care creează campanii (cu buget) pentru o carte şi îi facilizează traducerea în alte ţări. În condiţiile astea, noroc că avem critici literari, „bisericuţe”, atâtea câte mai supravieţuiesc, în masa majoritară de edituri „atee”.
Andra ROTARU
sunt interesat si de ceea ce au spus criticii prezenti la acest colocviu….